9 definiții pentru pistil (pl. -e)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PISTÍL1, pistiluri, s. n. 1. Organ femel de reproducere a plantelor fanerogame, format din ovar, stil și stigmat. 2. Piesă de sticlă, de porțelan etc. cu care se sfărâmă, se pulverizează, se amestecă sau se freacă în mojar substanțe chimice sau farmaceutice; pisălog. [Pl. și: pistile] – Din fr. pistil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pistíl (organ al plantelor, pastă de fructe) s. n., pl. pistíluri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PISTÍL s. (BOT.) gineceu. (~ al unei flori.)

PISTÍL s.n. 1. Organ de reproducere femel la plantele fanerogame, format din frunze modificate; gineceu (2). 2. Piesă cilindrică de metal, de porțelan etc., având o umflătură la unul din capete, cu care se zdrobesc substanțele în motor; pisălog. [Pl. -luri, -le. / < fr. pistil].

PISTÍL s. n. 1. organ floral care conține elementele de reproducere femele; gineceu (2). 2. piesă cilindrică de metal, de porțelan etc., având umflătură la unul din capete, cu care se zdrobesc substanțele în mojar. (< fr. pistil, lat. pistillus)

pistil n. unul din organele de fructificare la vegetale: pistilul se compune din ovariu, stil și stigmat.

pistil n. magiun de prune, de gutui. [Turc. PESTIL].

2) *pistíl n., pl. urĭ și e (lat. pistillum și -illus, pisălog, d. pinsere, pinsum, a pisa. V. piston). Bot. Organu feminin al floriĭ (numit și gineceŭ), compus din ovar, stil și stigmat.

PISTIL s. (BOT.) gineceu. (~ al unei flori.)

Intrare: pistil (pl. -e)
pistil (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pistil
  • pistilul
  • pistilu‑
plural
  • pistile
  • pistilele
genitiv-dativ singular
  • pistil
  • pistilului
plural
  • pistile
  • pistilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)