6 definiții pentru pipăit (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PIPĂIT2, -Ă, pipăiți, -te, adj. (Astăzi rar) Palpabil; evident; concret, material. – V. pipăi.
PIPĂIT2, -Ă, pipăiți, -te, adj. (Astăzi rar) Palpabil; evident; concret, material. – V. pipăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pipăit2, ~ă [At: ST. LEX. 161 r1/19 / Pl: ~iți, ~e / E: pipăi1] 1 a (Înv) Concret. 2 a (Înv; îs) Întuneric ~ Întuneric de nepătruns. 3 sn (Îlav) Pe ~e Atingând cu mâna un obiect. 4 sn (Îal) Mergând cu nesiguranță, fără să vadă bine.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PIPĂIT2, -Ă, pipăiți, -te, adj. Care cade sau poate cădea sub simțul pipăitului; pipăibil, palpabil. Din visul meu de-o noapte, un zgomot m-a trezit. Eram tot om, tot formă, tot lucru pipăit. MACEDONSKI, O. I 53. El se teme... să se despartă de bănișorii lui siguri, pipăiți. VLAHUȚĂ, la TDRG. ♦ Viu, concret. Toate uneltele și podoabele de fier, de bronz, de lut, de os sau de cărămidă arsă, dezgropate pe alocuri din mucezeala pămîntului, vorbeau cu alte mărturii pipăite despre viața aspră a acestor plugari, ciobani și ostași. C. PETRESCU, R. DR. 41. ◊ (Rar, adverbial) [în lucrare] se întrupează, pipăit, pentru o viață mai durabilă decît chiar a neamului său întreg, gîndiri și simțiri de veacuri ale acestuia. CARAGIALE, O. VI 244.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+pipăite (pe ~) loc. adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PIPĂIT adj. v. concret, fizic, material, palpabil, perceptibil, pipăibil, sesizabil.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pipăit adj. v. CONCRET. FIZIC. MATERIAL. PALPABIL. PERCEPTIBIL. PIPĂIBIL. SESIZABIL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
pipăit, pipăităadjectiv
- 1. (Astăzi rar) Care cade sau poate cădea sub simțul pipăitului. DEX '09 DLRLC
- Din visul meu de-o noapte, un zgomot m-a trezit. Eram tot om, tot formă, tot lucru pipăit. MACEDONSKI, O. I 53. DLRLC
- El se teme... să se despartă de bănișorii lui siguri, pipăiți. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
-
- Toate uneltele și podoabele de fier, de bronz, de lut, de os sau de cărămidă arsă, dezgropate pe alocuri din mucezeala pămîntului, vorbeau cu alte mărturii pipăite despre viața aspră a acestor plugari, ciobani și ostași. C. PETRESCU, R. DR. 41. DLRLC
- [În lucrare] se întrupează, pipăit, pentru o viață mai durabilă decît chiar a neamului său întreg, gîndiri și simțiri de veacuri ale acestuia. CARAGIALE, O. VI 244. DLRLC
-
-
etimologie:
- pipăi DEX '09 DEX '98