opțiuni

2 definiții pentru pioncănit (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pioncănit2, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: pioncăni] (Mun; d. oameni) 1 Topit de boală sau de bătrânețe Si: (reg) pioncăit2 (1). 2 Fără vlagă Si: pioncăit2 (2). 3 Care se deplasează greu Si: (reg) pioncăit2 (3). 4 Cu vederea slabă Si: (reg) pioncăit2 (4). 5 Mocăit.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pioncănit2, pioncănită, adj. (reg.) 1. slab, topit (de boală sau de bătrânețe); care este fără putere, fără vlagă; pioncănit. 2. care merge, care se deplasează greu. 3. care are vedere slabă. 4. mocoșit, mocăit.

Intrare: pioncănit (adj.)
pioncănit (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pioncănit
  • pioncănitul
  • pioncănitu‑
  • pioncănită
  • pioncănita
plural
  • pioncăniți
  • pioncăniții
  • pioncănite
  • pioncănitele
genitiv-dativ singular
  • pioncănit
  • pioncănitului
  • pioncănite
  • pioncănitei
plural
  • pioncăniți
  • pioncăniților
  • pioncănite
  • pioncănitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)