20 de definiții pentru pințăluș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pințăluș sn [At: LB / V: penețil~, penicel, penicil, penițel, penițil, pentelăuș[1], pen~, pințăl, ~țâluș, ~țel~, ~țiluș, prințăl~ / Pl: ~e, ~uri / E: mg penicilus] 1-2 (Trs; Mar) (Briceag sau) cuțit mic. 3 Limbă mică a briceagului. 4 (Reg; spc; îf penețiluș) Cuțit de altoit. 5 (Reg; îf pințiluș) Ac, cui de prins pantalonii.

  1. Referința încrucișată recomandă varianta de față în forma: pențelăuș LauraGellner

peneteluș[1] sn vz pințăluș

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

pențelăuș[1] sn vz pințăluș

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită: pentelăuș LauraGellner

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pințăl (-le), s. n. – (Trans.) Briceag. Origine nesigură; din mag. pengeél, după Candrea.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pințăluș, pințălușe, s.n. (reg.) 1. briceag sau cuțit mic; limba mică a briceagului; cuțit de altoit. 2. ac, cui de la catarama curelei de prins pantalonii.

pințăluș, pințăluși, (pânțăluș, pințiluș), s.m. – (reg.) Cuțit rabatabil, cu una sau două lame; briceag (ALRRM, 1971: 335): „… că bărbații umblă la ei cu cuțitaș, cu pințiluș” (Bilțiu, 1990: 298). (Trans., Maram.). – Din magh. penicilus (MDA).

pințăluș, -i, (pânțăluș, pințiluș), s.m. – Cuțit rabatabil, cu una sau două lame; briceag (ALR 1971: 335): „… că bărbații umblă la ei cu cuțitaș, cu pințiluș” (Bilțiu 1990: 298). – Din magh. penicilus (MDA).

Intrare: pințăluș
pințăluș1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pințăluș
  • pințălușul
  • pințălușu‑
plural
  • pințălușe
  • pințălușele
genitiv-dativ singular
  • pințăluș
  • pințălușului
plural
  • pințălușe
  • pințălușelor
vocativ singular
plural
peneteluș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
penețiluș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
penicel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • penicil
  • penicilul
  • penicilu‑
plural
  • penicile
  • penicilele
genitiv-dativ singular
  • penicil
  • penicilului
plural
  • penicile
  • penicilelor
vocativ singular
plural
penițel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
penițil
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pențăluș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pințăl
  • pințălul
  • pințălu‑
plural
  • pințăle
  • pințălele
genitiv-dativ singular
  • pințăl
  • pințălului
plural
  • pințăle
  • pințălelor
vocativ singular
plural
pințâluș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pințeluș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pințiluș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prințăluș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pențelăuș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pințăluș2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pințăluș
  • pințălușul
  • pințălușu‑
plural
  • pințăluși
  • pințălușii
genitiv-dativ singular
  • pințăluș
  • pințălușului
plural
  • pințăluși
  • pințălușilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)