13 definiții pentru pieptănat (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIEPTĂNÁT2, -Ă, pieptănați, -te, adj. 1. (Despre păr, barbă etc.) Descurcat, netezit, aranjat sau curățat cu pieptenele; (despre oameni) cu părul descurcat, netezit, aranjat sau curățat (cu pieptenele). 2. (Despre fibre textile) Trecut prin dinții unor piepteni (pentru a îndepărta impuritățile, a alege fibrele de cea mai bună calitate etc.). – V. pieptăna.

PIEPTĂNÁT2, -Ă, pieptănați, -te, adj. 1. (Despre păr, barbă etc.) Descurcat, netezit, aranjat sau curățat cu pieptenele; (despre oameni) cu părul descurcat, netezit, aranjat sau curățat (cu pieptenele). 2. (Despre fibre textile) Trecut prin dinții unor piepteni (pentru a îndepărta impuritățile, a alege fibrele de cea mai bună calitate etc.). – V. pieptăna.

pieptănat2, ~ă [At: LEX. MARS. 234 / V: (îrg) ~ten~, ~tin~, (reg) piap~, ~ect~ / Pl: ~ați, ~e / E: pieptănat] 1 (D. păr, barbă etc.) Descurcat, netezit, aranjat sau curățat cu pieptenele. 2 (D. oameni) Care are părul descurcat, netezit, aranjat cu pieptenele. 3 (Pex) Coafat. 4 (D. animale) Țesălat. 5 (D. fibre textile) Trecut prin dinții unor piepteni pentru a înlătura impuritățile, a alege fibrele de cea mai bună calitate etc. Vz dărăcit. 6 (Fig; fam; d. stil, scrieri etc.) Revizuit cu atenție și îmbunătățit Si: cizelat, îngrijit, șlefuit.

PIEPTĂNÁT2, -Ă, pieptănați, -te, adj. 1. (Despre părul sau barba cuiva) Aranjat cu pieptenele. Părul castaniu îi era lins pieptănat, cu cărare la mijloc. SADOVEANU, O. VII 54. Iată craiul socru-mare, rezemat în jilț cu spată. El pe capu-i poartă mitră și-i cu barba pieptănată. EMINESCU, O. I 85. ◊ (Despre persoane) Cu părul netezit, aranjat. Așa de curat îmbrăcată ș-așa de strîns pieptănată în cosițe, totdeauna ca-ntr-o zi de sărbătoare, se ducea spre casă. SADOVEANU, O. VIII 9. 2. (Despre fire textile) Trecut prin mașina de pieptănat sau tras prin pieptene, în industria casnică; dărăcit.

piaptănat, ~ă a vz pieptănat2

piectănat, ~ă a vz pieptănat2

pieptenat2, ~ă a vz pieptănat2

pieptinat, ~ă a vz pieptănat2


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIEPTĂNÁT adj. v. coafat, țesălat.

PIEPTĂNÁT adj. 1. v. dărăcit. 2. periat, scărmănat.

pieptănat adj. v. COAFAT. ȚESĂLAT.

PIEPTĂNAT adj. 1. (TEXT.) dărăcit, scărmănat. (Lînă ~ la darac.) 2. periat, scărmănat. (Fuior ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pieptănat, -ă, pieptănați, -te adj. (d. infractori) anchetat cu severitate.

pieptănat cu grenada expr. (adol., glum.) cu părul vâlvoi, ciufulit.

Intrare: pieptănat (adj.)
pieptănat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pieptănat
  • pieptănatul
  • pieptănatu‑
  • pieptăna
  • pieptănata
plural
  • pieptănați
  • pieptănații
  • pieptănate
  • pieptănatele
genitiv-dativ singular
  • pieptănat
  • pieptănatului
  • pieptănate
  • pieptănatei
plural
  • pieptănați
  • pieptănaților
  • pieptănate
  • pieptănatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pieptănat (adj.)

  • 1. (Despre păr, barbă etc.) Descurcat, netezit, aranjat sau curățat cu pieptenele; (despre oameni) cu părul descurcat, netezit, aranjat sau curățat (cu pieptenele).
    exemple
    • Părul castaniu îi era lins pieptănat, cu cărare la mijloc. SADOVEANU, O. VII 54.
      surse: DLRLC
    • Iată craiul socru-mare, rezemat în jilț cu spată. El pe capu-i poartă mitră și-i cu barba pieptănată. EMINESCU, O. I 85.
      surse: DLRLC
    • Așa de curat îmbrăcată ș-așa de strîns pieptănată în cosițe, totdeauna ca-ntr-o zi de sărbătoare, se ducea spre casă. SADOVEANU, O. VIII 9.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre fibre textile) Trecut prin dinții unor piepteni (pentru a îndepărta impuritățile, a alege fibrele de cea mai bună calitate etc.).

etimologie:

  • vezi pieptăna
    surse: DEX '09 DEX '98