11 definiții pentru picuș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PICÚȘ, picușuri, s. n. I. (Pop.) 1. Piculeț. ♦ (Fam.) Băutură alcoolică (în cantitate mică). 2. Masă lichidă sau solidificată formată prin picurarea unui lichid sau prin curgerea, picătură cu picătură, a unei materii topite. II. (Fam.) Câștig mic și întâmplător (de obicei ilicit). – Pic1 + suf. -uș.

PICÚȘ, picușuri, s. n. I. (Pop.) 1. Piculeț. ♦ (Fam.) Băutură alcoolică (în cantitate mică). 2. Masă lichidă sau solidificată formată prin picurarea unui lichid sau prin curgerea, picătură cu picătură, a unei materii topite. II. (Fam.) Câștig mic și întâmplător (de obicei ilicit). – Pic1 + suf. -uș.

picuș sn [At: DDRF / Pl: ~uri / E: pic1 + -uș] 1-8 (Pop; șhp) Piculeț (1-8). 9 (Reg; îlav) ~ cu ~ Puțin câte puțin. 10 (Îal) Încetul cu încetul. 11-12 (Fam) Băutură alcoolică (în cantitate mică). 13 (Reg) Rachiu tare care curge din alambic la începutul distilării unui cazan de drojdie sau de tescovină. 14 (Rar) Masă lichidă sau solidificată formată din picurarea unui lichid sau din curgerea picătură cu picătură a unei materii topite. 15 (Reg) Piesă de lemn ascuțită la un capăt și despicată la celălalt, care închide (parțial) capătul țevii alambicului, pe unde curge rachiul. 16 (Reg) Uluc la streașină. 17 Câștig mic și întâmplător, neașteptat, obținut de obicei prin mijloace ilicite sau nepermise.

PICÚȘ, picușuri, s. n. I. Diminutiv al lui pic2. 1. v. pic (1). Amîndoi se opriră și-și aplecară urechea ca să audă picușurile abia deslușite ale dezghețului. SADOVEANU, P. M. 153. Cioara se repede la un iaz, ia cu clonțul apă și picură în gura lui Tei-Legănat cîteva picușuri. ȘEZ. II 205. ♦ (Familiar) Băutură (alcoolică). Să curgă picușul pentru măria-sa și luptătorii măriei-sale, care toți se află acum în loc de verdeață și tihnă. SADOVEANU, N. P. 10. 2. Masă lichidă sau solidificată formată din picurarea unui lichid sau din curgerea picătură cu picătură a unei materii topite. Degetele, ca fusele, așezară capătul de lumînare într-un picuș de ceară. SADOVEANU, P. 101. II. Cîștig neașteptat, de obicei nelegal sau nepermis.

PICÚȘ ~uri n. fam. Câștig mic (de obicei ilicit) realizat ocazional. /pic + suf. ~uș

picuș n. 1. fam. băutură: îi plăcea biet picușul ISP.; 2. pl. câștig ce pică pe neașteptate. [Tras din pic].

picúș n., pl. urĭ (d. a pica). Lucru picurat, picătură: zile de sloată cu picușurĭ din streșină (Sadov. VR. 1908, 2, 186). Primu rachiŭ care picură cînd îl facĭ (V. posleț). Țuĭcă, rachiŭ saŭ vin (Iron.): îĭ place picușu. Fig. Fam. Cîștig (care picură saŭ vine) afară din cele obișnuite. – În est pop. chicuș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

picuș (pop.) s. n., pl. picușuri

picuș (pop.) s. n., pl. picușuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PICÚȘ s. v. piculeț, picușor.

Intrare: picuș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • picuș
  • picușul
  • picușu‑
plural
  • picușuri
  • picușurile
genitiv-dativ singular
  • picuș
  • picușului
plural
  • picușuri
  • picușurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

picuș, picușurisubstantiv neutru

  • 1. popular Piculeț, picușor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Amîndoi se opriră și-și aplecară urechea ca să audă picușurile abia deslușite ale dezghețului. SADOVEANU, P. M. 153. DLRLC
    • format_quote Cioara se repede la un iaz, ia cu clonțul apă și picură în gura lui Tei-Legănat cîteva picușuri. ȘEZ. II 205. DLRLC
    • 1.1. familiar Băutură alcoolică (în cantitate mică). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Să curgă picușul pentru măria-sa și luptătorii măriei-sale, care toți se află acum în loc de verdeață și tihnă. SADOVEANU, N. P. 10. DLRLC
  • 2. popular Masă lichidă sau solidificată formată prin picurarea unui lichid sau prin curgerea, picătură cu picătură, a unei materii topite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Degetele, ca fusele, așezară capătul de lumînare într-un picuș de ceară. SADOVEANU, P. 101. DLRLC
  • 3. familiar Câștig mic și întâmplător (de obicei ilicit). DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Pic + sufix -uș. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.