16 definiții pentru pișicheră peșecheră peșcheră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIȘICHÉR, -Ă, pișicheri, -e, s. m. și f. (Fam.; adesea adjectival) Om șiret, priceput la șmecherii; sforar, șarlatan. – Din tc. pișekâr.

pișicher, ~ă a [At: POLIZU / V: (înv) peșc~, peșecher / Pl: ~i, ~e / E: tc pișekâr] (Fam) 1-2 smf, a (Om) șiret, care încearcă să înșele pe alții, care umblă după profituri, care trăiește din șiretlicuri. 3 a (D. manifestări ale oamenilor) Care trădează pe omul șmecher Si: șmecher, șmecheresc. 4 a (Rar) Care cere abilitate, iscusință pentru a fi realizat Si: ingenios.

PIȘICHÉR, pișicheri, s. m. (Fam.; adesea adjectival) Om șiret, priceput la șmecherii; sforar, șarlatan. – Din tc. pișekâr.

PIȘICHÉR, pișicheri, s. m. Om șiret, priceput la șmecherii, la învîrteli; șarlatan, sforar. Unii îl făceau pișicher, papugiu. DELAVRANCEA, S. 24. Mare pișicher! Strajnic prefect ar fi ăsta! CARAGIALE, O. I 133. ◊ (Adjectival) Dar un turc, mai pișicher, Se oprea cam lîngă el Și. din gură mi-i vorbea, Și cu bani mi-l ispitea. TEODORESCU, P. P. 575.

PIȘICHÉR ~i m. Persoană șireată, pricepută la șmecherii; șmecher. /<turc. pișekâr

pișicher a. și m. șiret: dalei, puiu de pișicher! POP. [Turc. PIŠEKIAR, dibaciu (lit. care practică un meșteșug)].

pișichér m. (turc. pers. pișekiar, meseriaș, maestru la jocu cu aruncarea cupelor, d. pișe, artă, și kiar, care face. V. becher). Fam. Șiret, șmecher, șarlatan. V. ischĭuzar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!pișichér (fam.) adj. m., s. m., pl. pișichéri; adj. f., s. f. pișichéră, pl. pișichére

pișichér s. m., adj. m., pl. pișichéri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIȘICHÉR adj. v. șiret, șmecher, viclean.

PIȘICHÉR s. v. escroc, hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan.

pișicher adj.v. ȘIRET. ȘMECHER. VICLEAN,

pișicher s. v. ESCROC. HOȚ. IMPOSTOR. ÎNȘELĂTOR. PUNGAȘ. ȘARLATAN. ȘNAPAN.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pișichér (pișichéră), adj. – Viclean, șiret. Tc. pișkiar „chelner, ospătar” (Tiktin; Candrea); pentru semantism, cf. papugiu. Der. din tc. pișekiar „scamator” (Șeineanu, II, 296) este și ea posibilă. – Der. pișicherlîc, s. n. (potlogărie, escrocherie).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pișicher, pișicheri s. m. om glumeț / poznaș

Intrare: pișicheră
pișicheră substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pișiche
  • pișichera
plural
  • pișichere
  • pișicherele
genitiv-dativ singular
  • pișichere
  • pișicherei
plural
  • pișichere
  • pișicherelor
vocativ singular
plural
peșecheră substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peșeche
  • peșechera
plural
  • peșechere
  • peșecherele
genitiv-dativ singular
  • peșechere
  • peșecherei
plural
  • peșechere
  • peșecherelor
vocativ singular
plural
peșcheră substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peșche
  • peșchera
plural
  • peșchere
  • peșcherele
genitiv-dativ singular
  • peșchere
  • peșcherei
plural
  • peșchere
  • peșcherelor
vocativ singular
plural