16 definiții pentru petrecere

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PETRECERE, petreceri, s. f. Acțiunea de a (se) petrece și rezultatul ei. 1. Ducere a vieții sau ocuparea timpului într-un anumit fel, într-un anumit loc, o anumită perioadă; viețuire, trăire. ♦ Mod de desfășurare a vieții, fel de viață, fel de a trăi; viață, trai; p. ext. (la pl.) fapte săvârșite de cineva în timpul vieții. 2. (Mod, mijloc de) folosire plăcută a timpului; distracție, amuzament. ◊ Expr. Petrecere frumoasă! formulă prin care i se urează cuiva, de obicei la despărțire, să petreacă în mod plăcut un anumit timp. 3. Reuniune, întâlnire între prieteni, rude etc. (de obicei însoțită de masă mare, de muzică etc.), organizată cu prilejul unei sărbători sau sărbătoriri ori pentru distracție; chef, petrecanie (3). ◊ Expr. A fi om de petrecere = a fi vesel, amuzant, antrenant într-o societate. – V. petrece.

PETRECERE, petreceri, s. f. Acțiunea de a (se) petrece și rezultatul ei. 1. Ducere a vieții sau ocuparea timpului într-un anumit fel, într-un anumit loc, o anumită perioadă; viețuire, trăire. ♦ Mod de desfășurare a vieții, fel de viață, fel de a trăi; viață, trai; p. ext. (la pl.) fapte săvârșite de cineva în timpul vieții. 2. (Mod, mijloc de) folosire plăcută a timpului; distracție, amuzament. ◊ Expr. Petrecere frumoasă! formulă prin care i se urează cuiva, de obicei la despărțire, să petreacă în mod plăcut un anumit timp. 3. Reuniune, întâlnire între prieteni, rude etc. (de obicei însoțită de masă mare, de muzică etc.), organizată cu prilejul unei sărbători sau sărbătoriri ori pentru distracție; chef, petrecanie (3). ◊ Expr. A fi om de petrecere = a fi vesel, amuzant, antrenant într-o societate. – V. petrece.

petrecere sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 29/32 / V: (reg) pitrecire / Pl: ~ri / E: petrece] 1 Trecere prin, printre, pe după, peste, pe sub ceva. 2 (Înv) Bilet de liberă ~ Pașaport. 3-4 (Înv) Moarte (1-2). 5 (Înv) Plecare a cuiva, însoțită de alai, de o festivitate etc. Si: (înv) petrecanie (8). 6 Însoțire a cuiva într-o călătorie, pe un drum, la plecare Si: (înv) petrecanie (9). 7 (Îvp) Înmormântare. 8 (Pex) Convoi care însoțește mortul la groapă. 9 (Mol) Masă organizată cu prilejul unei înmormântări, în memoria celui mort. 10 Ocupare a timpului liber într-un anumit fel, într-un anumit loc, o anumită perioadă Si: (înv) petrecanie (12). 11 Mod de desfășurare a vieții Si: (înv) petrecanie (13). 12 Viață. 13 Trai. 14 (Pex) Faptă săvârșită de cineva în timpul vieții. 15 (Înv) Comportare. 16 (Înv) Mod de desfășurare a unei acțiuni, a unui fenomen etc. 17-18 (Mod de) folosire plăcută a timpului Si: amuzament, distracție. 19 (Îe) ~ frumoasă! Formulă prin care i se urează cuiva, de obicei la despărțire, să petreacă în mod plăcut un anumit timp. 20 (Înv; îe) A face de ~ cuiva A face pe cineva să se distreze, să se înveselească. 21 Reuniune între prieteni, rude etc., de obicei însoțită de masă mare, de muzică etc., organizată cu prilejul unei sărbători, a unei sărbătoriri sau pentru a se distra Si: chef, (fam) bairam, sindrofie, (îrg) petrec (7), petrecanie (14), (reg) gulai. 22 (Îe) A fi om de ~ A fi vesel, amuzant, antrenant într-o societate reunită pentru a se distra, pentru a chefui. 23 (Reg; îcs) După pitrecire Joc de copii în care băieții și fetele merg ținându-se de braț și apoi se schimbă unii cu alții din fugă. 24 (Înv) Loc sau locuință în care își duce cineva viața. 25 (Reg; îe) A pica în ~ A da de o mare neplăcere, de un necaz etc. 26 (Mat; îvr) Cât al unei împărțiri.

PETRECERE, petreceri s. f. Faptul de a petrece. 1. Întîlnire, reuniune între prieteni (însoțită de o masă, de muzică, de dans) organizată cu ocazia unei sărbători sau a unei sărbătoriri; chef. Apoi nu stau nici eu de bine și de petreceri, mamă! REBREANU, R. I 204. După examenul de iarnă, elevii au făcut o mică petrecere, de la care Radu n-a putut lipsi. VLAHUȚĂ, O. A. 101. Multe zile au urmat petreceri pline de veselie. CARAGIALE, O. III 85. Defăimau din mult în mai mult petrecerile holteiei. NEGRUZZI, S. I 75. ◊ Expr. A da o petrecere v. da3 (I 1) 2. Folosire plăcută a timpului; distracție. A umblat cîteva zile în petrecere la niște ostroave. SADOVEANU, N. F. 171. Rămas acum singur, Nicu îți găsea petrecere cînd cu cîinii, cînd cu găinile sau pisica. REBREANU, R. I 149. Altă petrecere de vară nu era decît circul. CARAGIALE, O. III 19. Copiii și copilele megieșilor erau de-a pururea în petrecere cu noi. CREANGĂ, A. 34. 3. (Învechit și arhaizant) Viețuire, trai, ședere. După o petrecere de cîțiva ani între cazacii din Caucazia [Tolstoi] ia parte la războiul din Orient. SADOVEANU, E. 229. Națiile, ca și oamenii îndeosebi, își iau solia lor pe pămînt și și sînt răspunzătoare de petrecerile lor de aici. KOGĂLNICEANU, S. A. 44. În lunga petrecere a lor în Dacia, [goții] lăsară multe urme și obiceiuri între romîni. BĂLCESCU, O. II 13. 4. (Popular) Însoțire. La oara hotărîre pentru petrecerea celui mort la locașul de vecinică odihnă, toți... încep a se aduna. MARIAN, Î. 249.

PETRECERE ~i f. 1) v. A PETRECE și A SE PETRECE. 2) Întrunire, de obicei a rudelor și a prietenilor, însoțită de o masă bogată, de muzică și dans, organizată cu o anumită ocazie. ◊ Om de ~ om predispus să petreacă și să se veselească. ~ frumoasă formulă prin care i se urează cuiva să petreacă timpul în mod plăcut. 3) fam. Folosire plăcută a timpului. /v. a (se) petrece

petrecere f. 1. distracțiune; 2. însoțire: petrecerea mortului.

petrécere f. Acțiunea de a petrece. Distracțiune, amuzament; o petrecere familiară. Bilet de liberă petrecere, bilet pin care se permite cuĭva să petreacă (să trăĭască) într’un loc, într’o țară. V. pașaport.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

petrecere (desp. pe-tre-) s. f., g.-d. art. petrecerii; pl. petreceri

petrecere (pe-tre-) s. f., g.-d. art. petrecerii; pl. petreceri

petrecere s. f. (sil. -tre-), g.-d. art. petrecerii; pl. petreceri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PETRECERE s. v. comportament, comportare, conduită, decedare, deces, dispariție, existență, îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare, moarte, pieire, prăpădire, purtare, răposare, sfârșit, stingere, sucombare, trai, viață, zile.

PETRECERE s. 1. v. însoțire. 2. desfătare, veselie, (rar) desfăt, (înv.) desfătăciune. (Cu mare ~.) 3. v. distracție. 4. v. chef. 5. (rar) sărbătoare, (înv.) sărbătorie. (La ei e azi mare ~.)

PETRECERE s. 1. acompaniere, conducere, însoțire, întovărășire. (~ cuiva pînă la poartă, la plecare.) 2. desfătare, veselie, (rar) desfăt, (înv.) desfătăciune. (Cu mare ~.) 3. distracție, plăcere. (Viață plină de ~i.) 4. benchetuială, chef, ospăț, praznic, prăznuire, (pop.) benchet, chiolhan, refenea, zaiafet, (înv. și reg.) petrecanie, (Mold.) guleai. (O ~ de pomină.) 5. (rar) sărbătoare, (înv.) sarbătorie. (La ei e azi mare ~.)

petrecere s. v. COMPORTAMENT. COMPORTARE. CONDUITĂ. DECEDARE. DECES. DISPARIȚIE. EXISTENȚĂ. ÎNGROPARE. ÎNGROPAT. ÎNHUMARE. ÎNMORMÎNTARE. MOARTE. PIEIRE. PRĂPĂDIRE. PURTARE. RĂPOSARE. SFÎRȘIT. STINGERE. SUCOMBARE. TRAI. VIAȚĂ. ZILE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PETRECERE DE SUSPANTE incident care poate avea loc la deschiderea unei parașute emisferice, suspanta sau suspantele petrecute peste voalură o împart în două, dând iluzia că parașutistul coboară cu două parașute mai mici.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

PETRECERE bairam, beută, cancan, ceai, chermeză, chindie, chiolhan, dandana, paranghelie, parti, party, patron, răzuială, tămbălău, vâj.

Intrare: petrecere
petrecere substantiv feminin
  • silabație: pe-tre- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • petrecere
  • petrecerea
plural
  • petreceri
  • petrecerile
genitiv-dativ singular
  • petreceri
  • petrecerii
plural
  • petreceri
  • petrecerilor
vocativ singular
plural
pitrecire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

petrecere, petrecerisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) petrece și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Ducere a vieții sau ocuparea timpului într-un anumit fel, într-un anumit loc, o anumită perioadă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote După o petrecere de cîțiva ani între cazacii din Caucazia [Tolstoi] ia parte la războiul din Orient. SADOVEANU, E. 229. DLRLC
      • format_quote În lunga petrecere a lor în Dacia, [goții] lăsară multe urme și obiceiuri între romîni. BĂLCESCU, O. II 13. DLRLC
      • 1.1.1. Mod de desfășurare a vieții, fel de viață, fel de a trăi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Națiile, ca și oamenii îndeosebi, își au solia lor pe pămînt și sînt răspunzătoare de petrecerile lor de aici. KOGĂLNICEANU, S. A. 44. DLRLC
      • 1.1.2. prin extensiune (la) plural Fapte săvârșite de cineva în timpul vieții. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. (Mod, mijloc de) folosire plăcută a timpului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote A umblat cîteva zile în petrecere la niște ostroave. SADOVEANU, N. F. 171. DLRLC
      • format_quote Rămas acum singur, Nicu își găsea petrecere cînd cu cîinii, cînd cu găinile sau pisica. REBREANU, R. I 149. DLRLC
      • format_quote Altă petrecere de vară nu era decît circul. CARAGIALE, O. III 19. DLRLC
      • format_quote Copiii și copilele megieșilor erau de-a pururea în petrecere cu noi. CREANGĂ, A. 34. DLRLC
      • chat_bubble Petrecere frumoasă! formulă prin care i se urează cuiva, de obicei la despărțire, să petreacă în mod plăcut un anumit timp. DEX '09 DEX '98
    • 1.3. Reuniune, întâlnire între prieteni, rude etc. (de obicei însoțită de masă mare, de muzică etc.), organizată cu prilejul unei sărbători sau sărbătoriri ori pentru distracție; petrecanie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Apoi nu stau nici eu de bine și de petreceri, mamă! REBREANU, R. I 204. DLRLC
      • format_quote După examenul de iarnă, elevii au făcut o mică petrecere, de la care Radu n-a putut lipsi. VLAHUȚĂ, O. A. 101. DLRLC
      • format_quote Multe zile au urmat petreceri pline de veselie. CARAGIALE, O. III 85. DLRLC
      • format_quote Defăimau din mult în mai mult petrecerile holteiei. NEGRUZZI, S. I 75. DLRLC
      • chat_bubble A da o petrecere. DLRLC
      • chat_bubble A fi om de petrecere = a fi vesel, amuzant, antrenant într-o societate. DEX '09 DEX '98
    • 1.4. popular Însoțire. DLRLC
      sinonime: însoțire
      • format_quote La oara hotărîtă pentru petrecerea celui mort la locașul de vecinică odihnă, toți... încep a se aduna. MARIAN, Î. 249. DLRLC
etimologie:
  • vezi petrece DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.