opțiuni
  • info

9 definiții pentru petrecător (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PETRECĂTOR, -OARE, petrecători, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Înv. și reg.) Petrecăreț. 2. (Înv.) (Persoană) care trăiește (undeva sau într-un anumit fel); trăitor. 3. (Înv.) (Persoană) care însoțește, conduce pe cineva. – Petrece + suf. -ător.

PETRECĂTOR, -OARE, petrecători, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Înv. și reg.) Petrecăreț. 2. (Înv.) (Persoană) care trăiește (undeva sau într-un anumit fel); trăitor. 3. (Înv.) (Persoană) care însoțește, conduce pe cineva. – Petrece + suf. -ător.

petrecător, ~oare [At: PSALT. 129 / Pl: ~i, ~oare / E: petrece + -ător] 1-2 smf, a (Înv) (Persoană) care conduce pe cineva Si: însoțitor 3-4 smf, a (Reg) (Persoană) care însoțește un mort până la groapă. 5-6 smf, a (Înv) (Persoană) care trăiește undeva, într-un anumit fel Si: trăitor 7-8 smf, a (Îrg) Petrecăreț (3-4). 9 a (Îvr) Distractiv. 10 a (Înv; d. fenomene, acțiuni etc.) Care durează puțin Si: efemer 11 a Care trece repede Si: efemer 12 sn (Mat; îvr) Cât. 13 sf (Reg) Tiv la saci sau la haine, prin care se introduce șnurul pentru strâns la gură.

petrecător m. cel ce petrece pe un mort.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!petrecător (înv., reg.) (desp. pe-tre-) adj. m., s. m., pl. petrecători; adj. f., s. f. sg. și pl. petrecătoare

petrecător (înv., reg.) (pe-tre-) adj. m., s. m., pl. petrecători; f. sg. și pl. petrecătoare

petrecător adj. m., s. m. (sil. -tre-), pl. petrecători; f. sg. și pl. petrecătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PETRECĂTOR adj., s. v. chefliu, petrecăreț.

PETRECĂTOR s. v. cât, însoțitor, tovarăș.

petrecător s. v. CÎT. ÎNSOȚITOR. TOVARĂȘ.

Intrare: petrecător (s.m.)
  • silabație: pe-tre- info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • petrecător
  • petrecătorul
  • petrecătoru‑
plural
  • petrecători
  • petrecătorii
genitiv-dativ singular
  • petrecător
  • petrecătorului
plural
  • petrecători
  • petrecătorilor
vocativ singular
  • petrecătorule
plural
  • petrecătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

petrecător, petrecătorisubstantiv masculin
petrecătoare, petrecătoaresubstantiv feminin
petrecător, petrecătoareadjectiv

învechit
  • 1. regional Chefliu, petrecăreț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: chefliu petrecăreț
  • 2. (Persoană) care trăiește (undeva sau într-un anumit fel). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: trăitor
    • format_quote Un celebru diplomat, francez de origină și petrecător în misiune politică la Viena, scria către un englez. HASDEU, I. V. 257. DLRLC
  • 3. (Persoană) care însoțește, conduce pe cineva. DEX '09 DEX '98
    sinonime: tovarăș însoțitor
etimologie:
  • Petrece + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.