opțiuni
  • info

14 definiții pentru pernuță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERNUȚĂ, pernuțe, s. f. 1. Perniță (I 1). 2. Perniță (I 2). 3. Parte proeminentă și moale a extremității labei la feline; p. ext. (impr.) proeminență situată în partea superioară extremă a copitei calului. [Var.: perinuță s. f.] – Pernă + suf. -uță.

PERNUȚĂ, pernuțe, s. f. 1. Perniță (I 1). 2. Perniță (I 2). 3. Parte proeminentă și moale a extremității labei la feline; p. ext. (impr.) proeminență situată în partea superioară extremă a copitei calului. [Var.: perinuță s. f.] – Pernă + suf. -uță.

pernuță sf [At: DRLU / V: (pop) ~rin~ / Pl: ~țe / E: pernă + -uță] 1-6 (Șhp) Perniță (1-6). 7 (Spc) Puișor. 8 (Șîs ~ de ace) Perniță (8). 9 Fiecare dintre proeminențele moi de la extremitatea degetelor unor feline, la adăpostul cărora acestea își pot retrage ghearele. 10 (Pex; imp) Proeminență situată în partea extremă a copitei calului. corectat(ă)

PERNUȚĂ, pernuțe, s. f. (Uneori în forma perinuță) Perniță. Odaia era plină de pernuțe. C. PETRESCU, C. V. 211. [Acul:] Fetele mă pun în cutiuțe, mă înfig în pernuțe de mătasă și îngrijesc de mine ca de un mare lucru. CREANGĂ, O. A. 288. Scoală-mi-te, măiculiță, C-a ostenit măicuța Tot mutîndu-ți pernuța. TEODORESCU, P. P. 288. – Variantă: perinuță s. f.

PERNUȚĂ ~e f. (diminutiv de la pernă) 1) v. PERNIȚĂ. 2) (la feline) Parte proeminentă și moale a extremității labei. /pernă + suf. ~uță

PERINUȚĂ s. f. v. pernuță.

perinuță sf vz pernuță

perníță și -úță f., pl. e (d. pernă). Pernă mică, maĭ ales aceĭa în care se țin înfipte acele de cusut.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pernuță s. f., g.-d. art. pernuței; pl. pernuțe

pernuță s. f., g.-d. art. pernuței; pl. pernuțe

pernuță s. f., g.-d. art. pernuței; pl. pernuțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PERNUȚĂ s. v. sarma.

PERNUȚĂ s. perniță, pui, puișor, puiuț, (pop.) pernioară, pernișoară, (reg.) perinel, (Mold.) coltuc, (prin Munt.) fultuc, (prin Mold.) modiță.

pernuță s. v. SARMA.

PERNUȚĂ s. perniță, pui, puișor, puiuț, (pop.) pernioară, pernișoară, (reg.) perinel, (Mold.) coltuc, (prin Munt.) fultuc, (prin Mold.) modiță.

Intrare: pernuță
pernuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pernuță
  • pernuța
plural
  • pernuțe
  • pernuțele
genitiv-dativ singular
  • pernuțe
  • pernuței
plural
  • pernuțe
  • pernuțelor
vocativ singular —
plural —
perinuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perinuță
  • perinuța
plural
  • perinuțe
  • perinuțele
genitiv-dativ singular
  • perinuțe
  • perinuței
plural
  • perinuțe
  • perinuțelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pernuță, pernuțesubstantiv feminin

  • 1. Perniță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: perniță
    • format_quote Odaia era plină de pernuțe. C. PETRESCU, C. V. 211. DLRLC
    • format_quote Scoală-mi-te, măiculiță, C-a ostenit măicuța Tot mutîndu-ți pernuța. TEODORESCU, P. P. 288. DLRLC
  • 2. Perniță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: perniță
    • format_quote [Acul:] Fetele mă pun în cutiuțe, mă înfig în pernuțe de mătasă și îngrijesc de mine ca de un mare lucru. CREANGĂ, O. A. 288. DLRLC
  • 3. Parte proeminentă și moale a extremității labei la feline. DEX '09 DEX '98
    • 3.1. prin extensiune impropriu Proeminență situată în partea superioară extremă a copitei calului. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Pernă + sufix -uță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.