17 definiții pentru permanent (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERMANENT, -Ă, permanenți, -te, adj. Care există, care durează mereu sau mult timp fără a se schimba, care se petrece fără întrerupere; necontenit, neîntrerupt. ◊ Ondulație permanentă (și substantivat, n.) = ondulație a părului făcută printr-un procedeu special, pentru a se menține mai multă vreme. Păr permanent (și substantivat, n.) = păr cu ondulație permanentă. ♦ Care funcționează neîntrerupt o perioadă de timp determinată, exercitând anumite atribuții. Comisie permanentă. ◊ (Despre salariați) Care este angajat definitiv în schema unei întreprinderi sau instituții sau care este asimilat salariaților din schemă. ◊ Armată permanentă = armată întreținută neîntrerupt de un stat prin recrutări periodice. ♦ (În vechea armată) Care presta serviciul militar fără întrerupere. – Din fr. permanent.

PERMANENT, -Ă, permanenți, -te, adj. Care există, care durează mereu sau mult timp fără a se schimba, care se petrece fără întrerupere; necontenit, neîntrerupt. ◊ Ondulație permanentă (și substantivat, n.) = ondulație a părului făcută printr-un procedeu special, pentru a se menține mai multă vreme. Păr permanent (și substantivat, n.) = păr cu ondulație permanentă. ♦ Care funcționează neîntrerupt o perioadă de timp determinată, exercitând anumite atribuții. Comisie permanentă. ◊ (Despre salariați) Care este angajat definitiv în schema unei întreprinderi sau instituții sau care este asimilat salariaților din schemă. ◊ Armată permanentă = armată întreținută neîntrerupt de un stat prin recrutări periodice. ♦ (În vechea armată) Care presta serviciul militar fără întrerupere. – Din fr. permanent.

permanent, ~ă [At: NEGULICI / V: (reg) păr~, pir~ a / Pl: ~nți, ~e / E: fr permanent] 1 a Care există un anumit interval de timp sau veșnic, fără a se schimba și fără a se întrerupe Si: constant, necontenit, neîntrerupt, stabil, statornic. 2 a Care se desfășoară sau se repetă fără întrerupere Si: necontenit, neîntrerupt. 3 a (Îs) Ondulație ~ă Ondulație a părului făcută printr-un procedeu special pentru a se menține multă vreme. 4-5 sn (Procedeu prin care se obține o) ondulație permanentă. 6-7 sn, a (Șîs păr ~) (Păr) care a fost ondulat prin acest procedeu. 8 a (D. instituții, organizații etc. sau persoane care le reprezintă; îoc provizoriu) Care funcționează neîntrerupt o perioadă de timp determinată, exercitând anumite atribuții. 9 a (D. salariați; îoc zilier) Care este angajat definitiv în schema unei întreprinderi sau instituții sau care este asimilat salariaților angajați în schemă. 10 a (Îs) Armată (sau, înv, oștire, oaste) ~ă Armată întreținută neîntrerupt de un stat prin recrutări periodice. 11 a (În vechea armată; îoc cu schimbul) Care presta serviciul militar fără întrerupere. 12 a (Chm; d. gaze) Care își conservă starea la toate temperaturile și sub toate presiunile.

PERMANENT, -Ă, permanenți, -te, adj. 1. Care există, durează, se petrece fără întrerupere, în continuare, mereu (sau într-un interval de timp determinat); neîntrerupt, necontenit, constant; care funcționează neîntrerupt o perioadă de timp determinată, exercitînd anumite atribuții. În sala cercului nu mai rămăsese decît comitetul permanent ca să discute modalitatea expulzării. BART, E. 287. Noi cerem și consul permanent turcesc în București. GHICA, A. 88. Armată permanentă = armată întreținută de un stat prin recrutări periodice și neîntrerupte. A probat că armata teritorială poate să înlocuiască cu mari avantaje armata permanentă. ALECSANDRI, S. 90. Armata romînească a fost cea dinții armată permanentă în Europa. BĂLCESCU, O. I 12. ◊ (Adverbial) Bătrînul Iuga ședea aproape permanent la țară. REBREANU, R. I 80. 2. (În expr.) Ondulație permanentă = (și substantivat, n.) ondulație a părului (făcută printr-un procedeu special) care se menține mai multă vreme.

PERMANENT, -Ă adj. 1. Stabil; neîntrerupt; statornic, imuabil. 2. Ondulație permanentă (și s.n.) = ondulație a părului făcută printr-un procedeu special și care se menține mult timp. [< fr. permanent, cf. lat. permanere – a rămîne mereu].

PERMANENT, -Ă adj. 1. stabil, neîntrerupt; statornic, imuabil. 2. ondulație ~ă (și s. n.) = odulație a părului făcută printr-un procedeu special și care se menține mult timp. (< fr. permanent, lat. permanens)

PERMANENT2 ~tă (~ți, ~te) 1) Care există fără întrerupere; cu durată lungă; neîntrerupt; continuu. Relații ~te. 2) Care funcționează în permanență. Consiliu ~. /<fr. permanent

permanent a. care durează într’una, care rămâne statornic.

*permanént, -ă adj. (lat. pérmanens, -éntis, d. permanére, a rămînea, a dura. V. rămîn, mîn). Care se menține saŭ durează fără întrerupere, durabil, stabil: bolnavu era într’o stare permanentă de prostrațiune. Fortificațiune permanentă, făcută pe mult timp (în opoz. cu trecătoare saŭ pasageră). Armată permanentă, care există și în timp de pace. Adv. În mod permanent.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

permanent1 adj. m., pl. permanenți; f. permanentă, pl. permanente

permanent1 adj. m., pl. permanenți; f. permanentă, pl. permanente

permanent adj. m., pl. permanenți; f. sg. permanentă, pl. permanente

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PERMANENT adj., adv. 1. adj. v. stabil. 2. adj. v. constant. 3. adj. v. continuu. 4. adv. v. continuu. 5. adv. v. întotdeauna.

PERMANENT adj., adv. 1. adj. fix, stabil, statornic. (O așezare ~.) 2. adj. constant, invariabil, neschimbător, (livr.) imuabil. (Fenomen ~.) 3. adj. continuu, etern, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfîrșit, perpetuu, veșnic, (înv. și reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neîncontenit, neprecurmat, nesăvîrșit, pururelnic. (O luptă ~ între contrarii.) 4. adv. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, pururi, veșnic, (înv. și reg.) nepristan, (reg.) hojma, necunten, (înv.) neapărat, nelipsit. (Se mișcă ~.) 5. adv. continuu, încontinuu, întotdeauna, întruna, mereu, necontenit, neîncetat, pururi, totdeauna, veșnic, (pop.) necurmat. (Eram ~ împreună.)

Permanent ≠ efemer, sezonier, temporar, trecător, vremelnic, provizoriu, schimbător

Intrare: permanent (adj.)
permanent1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • permanent
  • permanentul
  • permanentu‑
  • permanentă
  • permanenta
plural
  • permanenți
  • permanenții
  • permanente
  • permanentele
genitiv-dativ singular
  • permanent
  • permanentului
  • permanente
  • permanentei
plural
  • permanenți
  • permanenților
  • permanente
  • permanentelor
vocativ singular
plural
părmanent adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părmanent
  • părmanentul
  • părmanentu‑
  • părmanentă
  • părmanenta
plural
  • părmanenți
  • părmanenții
  • părmanente
  • părmanentele
genitiv-dativ singular
  • părmanent
  • părmanentului
  • părmanente
  • părmanentei
plural
  • părmanenți
  • părmanenților
  • părmanente
  • părmanentelor
vocativ singular
plural
pirmanent adjectiv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

permanent, permanentăadjectiv

    • format_quote Relații permanente. NODEX
    • 1.1. Ondulație permanentă = ondulație a părului făcută printr-un procedeu special, pentru a se menține mai multă vreme. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
      • 1.1.1. Păr permanent = păr cu ondulație permanentă. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. (și) adverbial Hojma, mereu, neapărat, nelipsit, neobosit, neostenit, nepristan, pururi, totdeauna, încontinuu, întotdeauna, întruna.
      • format_quote Bătrînul Iuga ședea aproape permanent la țară. REBREANU, R. I 80. DLRLC
    • diferențiere Care există, durează, se petrece fără întrerupere, în continuare, mereu (sau într-un interval de timp determinat). DLRLC
  • 2. Care funcționează neîntrerupt o perioadă de timp determinată, exercitând anumite atribuții. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Comisie permanentă. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Consiliu permanent. NODEX
    • format_quote În sala cercului nu mai rămăsese decît comitetul permanent ca să discute modalitatea expulzării. BART, E. 287. DLRLC
    • format_quote Noi cerem și consul permanent turcesc în București. GHICA, A. 88. DLRLC
    • 2.1. (Despre salariați) Care este angajat definitiv în schema unei întreprinderi sau instituții sau care este asimilat salariaților din schemă. DEX '09 DEX '98
    • 2.2. Armată permanentă = armată întreținută neîntrerupt de un stat prin recrutări periodice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote A probat că armata teritorială poate să înlocuiască cu mari avantaje armata permanentă. ALECSANDRI, S. 90. DLRLC
      • format_quote Armata romînească a fost cea dinții armată permanentă în Europa. BĂLCESCU, O. I 12. DLRLC
  • 3. (În vechea armată) Care presta serviciul militar fără întrerupere. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.