9 definiții pentru perforat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

perforat1 sn [At: DM / Pl: (rar) ~uri / E: perfora] (Rar) 1-4 Perforare (1-4).

perforat2, ~ă a [At: C. PETRESCU, Î. II, 45 / Pl: ~ați, ~e / E: perfora] 1 (D. bilete. tichete etc.) Care este străpuns, găurit cu ajutorul unui dispozitiv special, pentru a anula, a viza etc. 2 (Pex; d. bilete, tichete) Care nu mai este valabil. 3 (D. obiecte, materiale etc.) Care este găurit cu ajutorul unei unelte. 4 (D. părți ale corpului) Care a fost străpuns de un glonț, de o armă ascuțită etc. având o rană în formă de gaură. 5 (D. organe, țesuturi etc.) Care s-a găurit în urma unui proces inflamatoriu, a unui traumatism. 6 (Spc: îs) Apendicită ~ă Complicație a unei apendicite acute care a evoluat rapid, constând din găurirea peretelui apendicelui și pătrunderea conținutului său în cavitatea peritoneală. 7 (Spc; îs) Ulcer (gastric) ~ Ulcer gastric deschis în cavitatea peritoneală, determinând apariția unei peritonite.

PERFORÁT1 s. n. Perforare. – V. perfora.

PERFORÁT1 s. n. (Rar) Perforare. – V. perfora.

PERFORÁT1 s. n. Faptul de a (se) perfora; perforare, găurire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERFORÁT s. v. găurire.

PERFORAT s. găurire, găurit, perforare, perforație, scobire, scobit, sfredelire, sfredelit. străpungere, străpuns, (reg.) găunire, (Mold. și Bucov.) bortelire. (~ unui material dur.)

Intrare: perforat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perforat
  • perforatul
  • perforatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • perforat
  • perforatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

perforat (s.n.)