13 definiții pentru perfidie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERFIDÍE, perfidii, s. f. Trăsătură de caracter, faptă, manifestare care denotă răutate, viclenie, necinste, în ciuda aparențelor (binevoitoare). [Acc. și: perfídie] – Din fr. perfidie.

PERFIDÍE, perfidii, s. f. Trăsătură de caracter, faptă, manifestare care denotă răutate, viclenie, necinste, în ciuda aparențelor (binevoitoare). [Acc. și: perfídie] – Din fr. perfidie.

perfidie sf [At: CALENDARIU (1794), 36/32 / A și: ~fid~ / Pl: ~ii / E: fr perfidie] 1 Caracter perfid (1) al cuiva. 2 (Ccr) Manifestare perfidă (1) a cuiva.

PERFÍDIE, perfidii, s. f. Trăsătură de caracter care ascunde răutate, viclenie, necinste; faptă rea și vicleană. V. fățărnicie, viclenie, ipocrizie. Numai atunci a înțeles Tudor perfidia grecilor, atunci a văzut că scopul lor era să-l lase singur în contra turcilor. GHICA, S. 110. Aflînd el... că împăratul voiește a da cîrmuirea Ardealului lui Basta, se mînie foarte de înșelăciunea, nemulțumirea și perfidia împărătească. BĂLCESCU, O. II 270. ◊ (Personificat) Amăgit cu promisiuni de iertare... Potcoavă se dede el însuși... în ghearele perfidiei: fu ferecat... și aruncat în temniță! HASDEU, I. V. 192.

PERFIDÍE s.f. Lipsă de cinste, de loialitate; viclenie, fățărnicie, ipocrizie. ♦ Faptă perfidă. [Gen. -iei. / < fr. perfidie, lat. perfidia].

PERFIDÍE s. f. caracter perfid; lipsă de loialitate, de cinste; viclenie, fățărnicie, ipocrizie. ◊ faptă perfidă. (< fr. perfidie)

PERFIDÍE ~i f. 1) Caracter perfid; fățărnicie; ipocrizie; viclenie. 2) Faptă sau vorbă perfidă; fățărnicie; ipocrizie. [G.-D. perfidiei] /<fr. perfidie

perfidie f. lipsă de credință, viclenie, trădare.

*perfidíe f. (fr. perfidie) și perfídie f. (lat. perfidia). Viclenie, ascunderea relelor intențiunĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

perfidíe s. f., art. perfidía, g.-d. art. perfidíei; pl. perfidíi, art. perfidíile

perfidíe s. f., art. perfidía, g.-d. art. perfidíei; pl. perfidíi, art. perfidíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERFIDÍE s. v. ipocrizie.

PERFIDIE s. duplicitate, falsitate, fățărnicie, ipocrizie, minciună, prefăcătorie, viclenie, vicleșug, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar și fam.) machiaverlîc, (înv.) fățărie, prefăcanie, prefăcătură, procleție, (fig.) iezuitism, mascaradă. (A fost demascată ~ lui.)

Intrare: perfidie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perfidie
  • perfidia
plural
  • perfidii
  • perfidiile
genitiv-dativ singular
  • perfidii
  • perfidiei
plural
  • perfidii
  • perfidiilor
vocativ singular
plural