O definiție pentru percurere

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARCURGE, parcurg, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la drumuri sau distanțe) A străbate (de la un capăt la altul). Același ceas... măsura și pașii celor ce parcurgeau cei cîțiva metri ai foaierului. CAMIL PETRESCU, N. 14. Se urcă în avion să parcurgă cinci sute de kilometri în două ore. C. PETRESCU, Î. II 268. 2. A trece cu privirea peste ceva; a citi în treacăt, în grabă, a răsfoi (o carte, un ziar). Parcurse distrat, cu ochii, calea-laptelui, boltită de-a curmezișul cerului. C. PETRESCU, Î. I 18. – Forme gramaticale: perf. s. parcursei, part. parcurs. – Variante: (învechit) percure (I. IONESCU, M. 65) vb. III, parcura (GHICA, A. 52) vb. I.

Intrare: percurere
percurere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • percurere
  • percurerea
plural
  • percureri
  • percurerile
genitiv-dativ singular
  • percureri
  • percurerii
plural
  • percureri
  • percurerilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

parcurge, parcurgverb

etimologie:
  • limba franceză parcourir (după curge). DEX '09 DEX '98 DN MDN '00 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.