peninsulă sf [At: COSMOGRAFIE, 16/2 / V: (înv) ~solă, ~ură (Pl: ~uri), ~nzulă / Pl: ~le / E: lat peninsula, it penisola, fr peninsule] Întindere de pământ care înaintează în mare ca o prelungire a uscatului, rămânând înconjurată din trei părți de apă.

PENINSULĂ, peninsule, s. f. Întindere de pămînt care înaintează în mare ca o prelungire a continentului, rămînînd înconjurată din trei părți de apă. Peninsula Balcanică.

PENINSULĂ s.f. Întindere mare de pămînt care înaintează în mare, fiind înconjurată din trei părți de apă. [< lat. peninsula, fr. péninsule].

PENINSULĂ s. f. întindere de pământ care înaintează în mare. (< fr. péninsule, lat. paeninsula)

PENINSULĂ ~e f. Porțiune de uscat care înaintează adânc în mare, fiind scăldată de apă din trei părți. /<lat. peninsula, fr. péninsule

peninsulă f. țară înconjurată de mare, afară de o parte unde se împreună cu continentul: peninsula iberică, pirineică, balcanică.

*penínsulă f., pl. e (lat. paeninsula, d. paene, aproape, și insula, insulă). Pămînt înconjurat din toate părțile de apă afară de o singură parte care o unește c’un pămînt maĭ mare, ca Spania, Italia, Moreĭa, Crimeĭa ș. a. V. istm.

peninsolă sf vz peninsulă

peninsură sf vz peninsulă

peninzulă sf vz peninsulă

balcanică (Peninsula) f. coprinde România, Bulgaria, Rumelia, Serbia, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Grecia și Turcia. Prin tractatul din Versailles (1919), România, Serbia și Grecia și-au văzut teritoriile și populațiile mai mult de cât îndoite în detrimentul Bulgariei, Turciei și fostului imperiu austro-ungar. Bosnia, Herțegovina și Muntenegru fac azi parte din regatul iugo-slav.

peninsulă (desp. pe-nin-/pen-in-) s. f., g.-d. art. peninsulei; pl. peninsule

!peninsulă (pe-nin-/pen-in-) s. f., g.-d. art. peninsulei; pl. peninsule

peninsulă s. f. (sil. mf. pen-) insulă

PENINSULĂ s. (GEOGR.) (înv.) sul.

PENINSULĂ s. (GEOGR.) (înv.) sul.

PIRINEICĂ, Peninsula ~ v. Iberică, Peninsula ~.

SCANDINAVIA, Peninsula Scandinavă, peninsulă în NV Europei, între Marea Baltică, Marea Nordului, Marea Norvegiei și Oc. Arctic. Delimitată de uscat printr-o linie care unește G. Botnic cu M. Barents; 749,8 mii km² (cea mai mare peninsulă a Europei). Țărmurile de V și de N sunt înalte, abrupte, crestate de numeroase fiorduri, iar cele de S și de E sunt joase. Partea de V este ocupată de Alpii Scandinavici (alt. max. vf. Glittertind, 2.481 m), care se întind paralel cu țărmul. În S se află o câmpie și pod. Småland. Urme bine păstrare ale glaciației cuaternare. Climă subpolară în N, umedă și moderată în V, și temperată în rest, cu caractere continentale în E. Rețea hidrografică bogată cu râuri scurte, dar cu debit bogat și cădere mare. Numeroase lacuri tectonice și glaciare. Ghețari în zona înaltă. Păduri de conifere, în SV în amestec cu foioase; în N (Laponia) vegetație de tundră. În S. se află Suedia, Norvegia și o parte din Finlanda.