3 definiții pentru peking pekin


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

péking v. péching

péching / péking (țesătură) s. n.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PÉKING (PÉKIN) (< fr.; de la n. pr. Peking) subst. 1. Țesătură din mătase naturală în dungi, lucrată cu efecte de culori sau cu materiale de contrast (ex. lână și mătase). ♦ Țesătură din mătase naturală, pictată. 2. Rasă de rațe de culoare albă, crescută pentru producția de carne (la vârsta de 2-2,5 luni atinge greutatea de 2-2,5 kg).

Intrare: peking
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peking
  • pekingul
  • pekingu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • peking
  • pekingului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pekin
  • pekinul
  • pekinu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • pekin
  • pekinului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)