15 definiții pentru pază

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÁZĂ, paze, s. f. Acțiunea de a păzi; mijloc prin care se asigură păzirea. ◊ Loc. adj. De pază = însărcinat cu paza; de gardă. ◊ Loc. adv. În paza (cuiva) = în grija, în seama cuiva. ♦ (Concr.) Persoană sau grup de persoane însărcinate să păzească pe cineva sau ceva; paznic, gardă. – Din păzi (derivat regresiv).

PÁZĂ, paze, s. f. Acțiunea de a păzi; mijloc prin care se asigură păzirea. ◊ Loc. adj. De pază = însărcinat cu paza; de gardă. ◊ Loc. adv. În paza (cuiva) = în grija, în seama cuiva. ♦ (Concr.) Persoană sau grup de persoane însărcinate să păzească pe cineva sau ceva; paznic, gardă. – Din păzi (derivat regresiv).

pa sf [At: CORESI, EV. 30 / Pl: ~ze, (înv) păzi, (reg) peze / E: drr păzi] 1 Veghere, supraveghere ca ceva sau cineva să fie în siguranță, să nu fugă, să nu fie luat, să nu dispară etc. Si: străjuire, (rar) păzit1, (înv) păzire, (reg) păzeală Vz veghe. 2 (Reg; îs) ~za usturoiului Petrecere tradițională din noaptea Sfântului Andrei, la care fiecare mesean ține în față o căpățână de usturoi, pe care se crede că trebuie s-o păzească tot timpul ca să nu i-o fure strigoii. 3 (Rar; îs) ~ de sine Stăpânire de sine Vz reținere, tact, rezervă. 4-5 (Îljv) De pază (Într-un mod) care păzește. 6-7 (Îal) (Într-un mod) care ocrotește. 8 Vânătoare la pândă Vz pândă. 9 (Rar) Grijă pentru cineva sau pentru ceva. 10 (Asr) Ocrotire. 11 (Pop) Băgare de seamă. 12 (Pop) Prudență. 13 (Înv) Respectare a unei legi, porunci, a unui angajament etc. Si: (înv) păzitură. 14 (Înv) Supunere. 15 (Rar) Rânduială. 16 (Îvr; ccr) Cântec bisericesc cu un anumit tipic. 17 (Îvr) Păstrare, menținere a ceva. 18 (Rar) Preocupare, străduință de a face ceva Si: râvnă, zel. 19 (Ccr) Om sau grup de oameni care păzesc pe cineva sau ceva Vz paznic2, gardă, escortă. 20 (Înv) Loc unde era închis cineva Si: închisoare. 21 (Reg) Regim alimentar. 22 (Reg) Tratament. 23 (Îrg; mpp) Boală caracterizată prin crampe la stomac. 24 (Reg) Insectă imaginară care se crede că ar provoca paza (23).

PÁZĂ s. f. 1. Acțiunea de a păzi; mijloc prin care se asigură păzirea; (concretizat) persoană sau grup de persoane însărcinate să păzească; paznic, gardă, escortă. Se plimbaseră de mici sub bună pază. CARAGIALE, O. III 93. Paza granițelor în vechime era foarte strașnică. BĂLCESCU, O. I 23. Mergea cu pază bună În acel drum. PANN, P. V. II 39. ◊ Loc. adj. și (mai ales pe lîngă verbul «a sta») loc. adv. De pază = însărcinat cu paza, de gardă. Ați pus oameni de pază la toate magaziile? DEMETRIUS, C. 58. Se știe că inamicul are posturile de pază dincoace, spre noi, în cîmpie. CAMIL PETRESCU, U. N. 309. Stătu de pază o bună bucată de timp. ISPIRESCU, L. 109. [Ciuta] nici nu păștea, nici apă nu bea, ci se strejuia Și de pază-mi sta. TEODORESCU, P. P. 60. ◊ Loc. prep. (În construcție cu verbele «a lua», «a da», «a lăsa», «a fi», «a se afla») În paza (cuiva) = în seama, în grija, sub supravegherea (cuiva). Ia-mă în paza ta! CARAGIALE, O. III 81. Pornește spre casă urmat de cîțiva ostași, în paza cărora l-a dat împăratul pînă a doua zi, să vadă ce poate fi una ca asta? CREANGĂ, P. 84. A da oile în paza lupului v. lup. 2. Atenție, luare-aminte, prudență. Paza bună trece primejdia rea. SANDU-ALDEA, U. P. 26. Vaporul merge mai încet, mai cu pază. Patru oameni stau la roata de la cîrmă. VLAHUȚĂ, O. A. 407.

páză în sint. s. pază de corp Gardă de corp, bodyguard ◊ „Honecker s-a plâns reporterului [...] că, acum, «paza de corp îl supraveghează ca pe un prizonier».” R.l. 5 XI 91 p. 3 (după fr. garde de corps)

PÁZĂ ~e f. 1) Supraveghere menită să păstreze neschimbată o stare de lucruri; strajă; gardă. A sta de ~.~a bună trece primejdia rea v. PRIMEJDIE. 2) Persoană sau grup de persoane având sarcina de a păzi (ceva sau pe cineva); caraulă; gardă; strajă. /v. a păzi

pază f. 1. acțiunea de a păzi, veghere: rămase de pază; 2. fig. îngrijire, băgare de seamă: paza bună trece primejdia rea. [Abstras din păzì].

páză f., pl. e (d. păzesc). Acțiunea de a păzi. A sta de pază, a sta de gardă, a supraveghea. A da în pază ceva cuĭva, a da ca să păzească. Prov. Paza bună trece primejdia rea. V. pîndă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pa s. f., g.-d. art. pazei; pl. paze

pa s. f., g.-d. art. pazei; pl. paze

páză s. f., g.-d. art. pázei; pl. páze

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PÁZĂ s. v. arest, atenție, băgare de seamă, circumspecție, grijă, închisoare, luare-aminte, ocnă, penitenciar, precauție, prevedere, prudență, pușcărie, temniță.

PÁZĂ s. 1. strajă, străjuire, supraveghere, veghe, veghere, (rar) păzit, priveghi, (înv. și pop.) priveghere, (reg.) păzeală, (înv.) nazirie, păzire. (Serviciul de ~.) 2. gardă, strajă, veghe, (înv., în Mold.) aret. (Stă de ~.) 3. v. apărare. 4. v. grijă. 5. v. paznic. 6. v. santinelă. 7. v. gardă.

PA s. 1. strajă, străjuire, supraveghere, veghe, veghere, (rar) păzit, priveghi, (înv. și pop.) priveghere, (reg.) păzeală, (înv.) nazirie, păzire. (Serviciul de ~.) 2. gardă, strajă, veghe, (înv., în Mold.) aret. (Stă de ~.) 3. apărare, asigurare, protecție, protejare, securitate, siguranță. (Măsuri de ~.) 4. grijă, seamă, (fig.) mînă. (I l-a dat în ~.) 5. paznic, păzitor, strajă, străjer, (astăzi rar) priveghetor, (Mold.) sotnic, (înv.) prevegheu, pristav, priveghi, strajnic, străjuitor, veghe, veghetor. (E ~ pe cîmp.) 6. (MIL.) santinelă, strajă, veghe, (pop.) caraulă, pîndar, străjer, (reg.) șilboc, (prin Ban.) șălbocar. (~ se afla în post.) 7. (MIL.) gardă, strajă, (pop.) caraulă, (înv.) culuc, păzitoare. (Să vină ~!)

pa s. v. AREST. ATENȚIE. BĂGARE DE SEAMĂ. CIRCUMSPECȚIE. GRIJĂ. ÎNCHISOARE. LUARE-AMINTE. OCNĂ. PENITENCIAR. PRECAUȚIE. PREVEDERE. PRUDENȚĂ. PUȘCĂRIE. TEMNIȚĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PAZĂ. Subst. Pază, păzit (rar), strajă, străjuire, patrulare, caraulă, gardă, supraveghere, veghe, veghere. Ocrotire, protejare, proteguire (rar), apărare, scut (fig.). Tutelă, epitropie, eforie. Paznic, păzitor, gardian, strajă (rar), străjer (înv. și pop.), străjuitor (rar), pază, caraulaș (reg.), supraveghetor, cerber (fig., livr.). Ocrotitor, apărător, protector. Pîndar, păzitor; jitar (reg.); pădurar, gornic (reg.); vier, vințeler (reg.). Milițian, miliționer (neobișnuit); sergent de stradă (în trecut), curcan (depr., în trecut), gardian (în trecut), gardist (în trecut), vardist (în trecut), polițai (în trecut), polițist (în trecut), polițmaistru (înv.); pazarnic (înv.). Miliție; poliție (în trecut). Santinelă, planton, șilboc (germanism reg.). Patrulă. Grănicer, cordonaș (înv.), pichetaș (înv.), potecaș (înv. și pop.), plăieș (înv.). Pichet, post de pază. Gardă, escortă, suită, cortegiu, alai (înv.); gardă personală; gardă de onoare. Gardă civică (națională). Tutore, epitrop. Adj. Străjuitor (rar), veghetor (rar), de pază, de gardă, de strajă. Păzit, Sub pază, sub escortă. Ocrotitor, protector, proteguitor (rar), tutelar, apărător. Vb. A păzi, a fi (a sta, a face) de pază, a străjui, a face (a ține) strajă, a fi (a sta, a se pune) de strajă, a fi (a face, a se afla) de gardă, a patrula, a fi de santinelă, a fi (a face) de planton, a supraveghea, a veghea. A da în paza cuiva, a lăsa în paza cuiva, a fi (a se afla) în paza cuiva. A ocroti, a proteja, a protegui (rar), a tutela, a apăra. V. apărare, armată, ocrotire, prudență.

Intrare: pază
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pa
  • paza
plural
  • paze
  • pazele
genitiv-dativ singular
  • paze
  • pazei
plural
  • paze
  • pazelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pa, pazesubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a păzi; mijloc prin care se asigură păzirea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Paza granițelor în vechime era foarte strașnică. BĂLCESCU, O. I 23. DLRLC
    • 1.1. concretizat Persoană sau grup de persoane însărcinate să păzească pe cineva sau ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se plimbaseră de mici sub bună pază. CARAGIALE, O. III 93. DLRLC
      • format_quote Mergea cu pază bună În acel drum. PANN, P. V. II 39. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală De pază = însărcinat cu paza; de gardă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ați pus oameni de pază la toate magaziile? DEMETRIUS, C. 58. DLRLC
      • format_quote Se știe că inamicul are posturile de pază dincoace, spre noi, în cîmpie. CAMIL PETRESCU, U. N. 309. DLRLC
      • format_quote Stătu de pază o bună bucată de timp. ISPIRESCU, L. 109. DLRLC
      • format_quote [Ciuta] nici nu păștea, nici apă nu bea, ci se strejuia Și de pază-mi sta. TEODORESCU, P. P. 60. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În paza (cuiva) = în grija, în seama cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ia-mă în paza ta! CARAGIALE, O. III 81. DLRLC
      • format_quote Pornește spre casă urmat de cîțiva ostași, în paza cărora l-a dat împăratul pînă a doua zi, să vadă ce poate fi una ca asta? CREANGĂ, P. 84. DLRLC
    • chat_bubble A da oile în paza lupului. DLRLC
  • 2. Luare-aminte. DLRLC
    • format_quote Paza bună trece primejdia rea. SANDU-ALDEA, U. P. 26. DLRLC
    • format_quote Vaporul merge mai încet, mai cu pază. Patru oameni stau la roata de la cîrmă. VLAHUȚĂ, O. A. 407. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.