O definiție pentru paure


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

páure (-ri), s. m. – Țăran, lucrător agricol. Germ. Bauer (Candrea). În Banat, ca și der. păuriță, s. f. (țărancă); păurie, s. f. (plugărie); păuresc, adj. (țărănesc). Cf. sb. paor „țăran”.

Intrare: paure
substantiv masculin (M45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paure
  • paurele
plural
  • pauri
  • paurii
genitiv-dativ singular
  • paure
  • paurelui
plural
  • pauri
  • paurilor
vocativ singular
plural