7 definiții pentru patinare (învechire)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PATINARE1, patinări, s. f. Acțiunea de a (se) patina1 și rezultatul ei. – V. patina1.
PATINARE1, patinări, s. f. Acțiunea de a (se) patina1 și rezultatul ei. – V. patina1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
patinare1 sf [At: DM / Pl: ~nări / E: patina1] 1 Dobândire a patinei1 pe obiecte din cupru sau din alt metal oxidabil, obiecte de piatră, construcții, clădiri, prin oxidare sau învechire Si: (rar) patinat1 (1). 2 (Pan) Învechire a unor obiecte de îmbrăcăminte prin purtare îndelungată Si: (rar) patinat1 (2). 3 Tratare a suprafeței unor obiecte de artă cu anumite substanțe, pentru a face să capete patină1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PATINARE, patinări, s. f. Acțiunea de a patina și rezultatul ei.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PATINARE2 s.f. Acțiunea de a patina2 [în DN]. ♦ Metodă de finisare care urmărește a da mobilelor sau părților din lemn ale unei clădiri restaurate un aspect vechi. [< patina2 [în DN]].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
patinare s. f., g.-d. art. patinării; pl. patinări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
patinare s. f., g.-d. art. patinării; pl. patinări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
patinare s. f., g.-d. art. patinării; pl. patinări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
patinare, patinărisubstantiv feminin
-
- 1.1. Metodă de finisare care urmărește a da mobilelor sau părților din lemn ale unei clădiri restaurate un aspect vechi. DN
-
etimologie:
- patina DEX '09 DEX '98 DN