patină¹ sf [At: ODOBESCU, S. II, 301 / Pl: ~ne / E: fr patine] 1 Strat de cocleală care se formează cu timpul pe suprafața obiectelor de cupru sau de aliaje de cupru, de obicei sub acțiunea agenților atmosferici. 2 Strat asemănător cu cel descris mai sus care se formează, cu timpul, pe suprafața unor obiecte de metal, de piatră, a unor clădiri etc. 3 Culoare, aspect mai întunecat pe care-l capătă cu vremea anumite obiecte, clădiri etc. 4 Culoare, lustru care i se dă unui obiect, în scop decorativ, pentru a crea impresia de vechime sau pentru a-l proteja împotriva coroziunii.

PATINĂ¹ s. f. Strat subțire care se formează cu timpul, sub influența agenților atmosferici, pe suprafața obiectelor de metal, de lemn, de piatră, pe clădiri, pe monumente, dîndu-le aspect de vechime. Argintul s-a învechit și a prins patină. STANCU, D. 488. In minunatul Muzeu de antichități etrusce... era și o lulea de bronz, care se recomanda mai mult prin frumoasa ei patină (cocleală) verde decît prin forma sa. ODOBESCU, S. II 301.

PATINĂ² s.f. Strat subțire care apare sub influența agenților atmosferici pe suprafața obiectelor sau a construcțiilor de metal, de piatră etc., dîndu-le un aspect de vechime. [Cf. fr. patine, it. patine].

PATINĂ² s. f. 1. strat subțire format sub acțiunea factorilor climatici pe suprafața obiectelor sau a construcțiilor de metal, de piatră etc., dându-le un aspect de vechime. 2. strat artificial cu care se acoperă unele obiecte, în scopuri decorative, pentru a crea impresia de vechime sau pentru a le proteja de eroziune. (< fr. patine)

PATINĂ¹ f. 1) Strat subțire de culoare verde care se formează cu timpul pe suprafața obiectelor de bronz sau de aramă ca urmare a procesului de oxidare. 2) Depunere care se formează pe suprafața unor obiecte (de piatră, de lemn) sub influența factorilor atmosferici. /<fr. patine

*patínă f., pl. e (fr. patine, it. pátina, de orig neșt.). Un fel de cotleală a vechilor obĭecte de bronz, maĭ ales a monetelor (ceĭa ce se obține și pe cale chimică p. a înșela susținînd că-s vechĭ).

patină² (strat suprapus) s. f., g.-d. art. patinei

patină² (strat pe suprafața unui obiect) s. f., g.-d. art. patinei

patină (strat pe suprafața unui obiect) s. f., g.-d. art. patinei

PATINĂ s. cocleală, (pop. și fam.) verzitură. (~ pe suprafața unui obiect.)

PATINĂ s. cocleală, (pop. și fam.) verzitură. (~ pe suprafața unui obiect.)

a trece pe patină expr. (deț.) a lustrui.