11 definiții pentru parfumare
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PARFUMARE, parfumări, s. f. Acțiunea de a (se) parfuma. – V. parfuma.
PARFUMARE, parfumări, s. f. Acțiunea de a (se) parfuma. – V. parfuma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
parfumare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) prof~ / Pl: ~mări / E: parfuma] 1 Impregnare cu un miros plăcut și pătrunzător Si: îmbălsămare, înmiresmare, miresmare. 2 Stropire cu parfum (5). 3 Înmiresmare cu anumite plante plăcut mirositoare. 4 Aromatizare a alimentelor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PARFUMARE s. f. Acțiunea de a (se) parfuma.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PARFUMARE s.f. Acțiunea de a (se) parfuma și rezultatul ei. [< parfuma].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
profumare sf vz parfumare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROFUMA vb. I v. parfuma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
parfumare s. f., g.-d. art. parfumării; pl. parfumări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
parfumare s. f., g.-d. art. parfumării; pl. parfumări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
parfumare s. f., g.-d. art. parfumării; pl. parfumări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PARFUMARE s. v. înmiresmare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PARFUMARE s. îmbălsămare, înmiresmare, (pop.) miresmare.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
parfumare, parfumărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) parfuma. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: miresmare îmbălsămare înmiresmare
etimologie:
- parfuma DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.