5 definiții pentru paprică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÁPRICĂ, (1) paprici, s. f. (Reg.) 1. (Bot.) Ardei. 2. Boia de ardei. [Acc. și: paprícă] – Din magh. paprika.

páprică f., pl. ĭ (ung. sîrb. ceh. paprika, d. lat. piper, piper. V. piparcă). Trans. Ardeĭ roș. Papricaș. V. gulaș.

ardeiu m. plantă originară din Brazilia, al cării fruct roșu aprins și cu gust arzător se întrebuințează în bucătărie ca salată și ca condiment (Capsicum annuum): ardeiul se numește în Mold. pipăruș și în Tr. paprică. [Nume tras din verbul a arde, din cauza gustului său înțepător (v. usturoiu)].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

páprică s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. pápricii; pl. páprici


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÁPRICĂ s. v. ardei, boia, papricaș.

Intrare: paprică
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • papri
  • paprica
plural
  • paprici
  • papricile
genitiv-dativ singular
  • paprici
  • papricii
plural
  • paprici
  • papricilor
vocativ singular
plural