4 definiții pentru panica


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PANICÁ, panichez, vb. I. 1. Tranz. (Rar) A înnebuni, a îngrozi, a scoate din minți pe cineva. 2. Refl. A-și ieși din minți. – Din fr. paniquer.

PANICÁ vb. I. tr. (fam.) a înnebuni, a scoate din minți, a îngrozi. II. refl. a-și pierde capul. (< fr. paniquer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*panicá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 panicheáză

panicá vb., ind. prez. 1 sg. panichéz, 3 sg. și pl. panicheáză

Intrare: panica
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • panica
  • panicare
  • panicat
  • panicatu‑
  • panicând
  • panicându‑
singular plural
  • panichea
  • panicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • panichez
(să)
  • panichez
  • panicam
  • panicai
  • panicasem
a II-a (tu)
  • panichezi
(să)
  • panichezi
  • panicai
  • panicași
  • panicaseși
a III-a (el, ea)
  • panichea
(să)
  • panicheze
  • panica
  • panică
  • panicase
plural I (noi)
  • panicăm
(să)
  • panicăm
  • panicam
  • panicarăm
  • panicaserăm
  • panicasem
a II-a (voi)
  • panicați
(să)
  • panicați
  • panicați
  • panicarăți
  • panicaserăți
  • panicaseți
a III-a (ei, ele)
  • panichea
(să)
  • panicheze
  • panicau
  • panica
  • panicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)