2 definiții pentru panic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
panic, ~ă [At: VĂCĂRESCU, IST. 268 / E: ngr , fr panique] 1 a (Înv; d. spaimă, frică etc.) Care se produce brusc, intens și de obicei fără motiv. 2 sf Spaimă subită și violentă, în general neîntemeiată și având de obicei caracter colectiv. 3 sf (Îe) A intra în ~ă A se neliniști în cel mai înalt grad.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
panic adj. m., pl. panici; f. sg. panică, pl. panice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: panic
panic adjectiv
| adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)