13 definiții pentru palan palanc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PALÁN, palane, s. n. Macara formată din mai mulți scripeți situați pe două sau mai multe axe, dintre care una fixă. [Var.: palánc s. n.] – Din fr. palan, it. palanco.

PALÁN, palane, s. n. Macara formată din mai mulți scripeți situați pe două sau mai multe axe, dintre care una fixă. [Var.: palánc s. n.] – Din fr. palan, it. palanco.

PALÁN, palane, s. n. (Și în forma palane) Aparat de ridicat, constituit dintr-un sistem de scripeți cu axele paralele și dintr-un cablu sau lanț trecut pe șanțul scripeților. Să se ridice vaca la bord cu palancu. BART, S. M. 93. – Variantă: palánc s. n.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PALÁN s.n. Macara formată din mai mulți scripeți, folosită la ridicarea unor greutăți mari. [Var. palanc s.n. / < fr. palan, cf. it. palanco].

PALÁN s. n. macara din două mufle identice, servind la ridicarea unor greutăți mari. (< fr. palan)

PALÁN ~e n. Mecanism constituit dintr-un sistem de scripeți, folosit la ridicarea greutăților. /<fr. palan

PALÁNC s. n. v. palan.

1) palánc n., pl. e și urĭ (it. palanco, a. î.). Mar. Sistemă compusă din doŭă macarale p. a rîdica greutățĭ.

2) palánc n., pl. urĭ, și palán, pl. e (ung. palánk, par, palisadă, d. it. palanca. V. palancă 2). Trans. Munt. Gard de scîndurĭ groase orĭ de parĭ groșĭ. (Cel de scîndurĭ supțirĭ se numește ulucă, mold. zaplaz). – Și pălan, pl. e, și pălant, pl. e și urĭ. V. stobor.

PALAN s. (TEHN.) muflă, scripete.

Intrare: palan
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palan
  • palanul
  • palanu‑
plural
  • palane
  • palanele
genitiv-dativ singular
  • palan
  • palanului
plural
  • palane
  • palanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palanc
  • palancul
  • palancu‑
plural
  • palance
  • palancele
genitiv-dativ singular
  • palanc
  • palancului
plural
  • palance
  • palancelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)