16 definiții pentru palan palanc

PALÁN, palane, s. n. Macara formată din mai mulți scripeți situați pe două sau mai multe axe, dintre care una fixă. [Var.: palánc s. n.] – Din fr. palan, it. palanco.

PALÁN, palane, s. n. Macara formată din mai mulți scripeți situați pe două sau mai multe axe, dintre care una fixă. [Var.: palánc s. n.] – Din fr. palan, it. palanco.

PALÁN, palane, s. n. (Și în forma palane) Aparat de ridicat, constituit dintr-un sistem de scripeți cu axele paralele și dintr-un cablu sau lanț trecut pe șanțul scripeților. Să se ridice vaca la bord cu palancu. BART, S. M. 93. – Variantă: palánc s. n.

PALÁN s.n. Macara formată din mai mulți scripeți, folosită la ridicarea unor greutăți mari. [Var. palanc s.n. / < fr. palan, cf. it. palanco].

PALÁN s. n. macara din două mufle identice, servind la ridicarea unor greutăți mari. (< fr. palan)

PALÁN ~e n. Mecanism constituit dintr-un sistem de scripeți, folosit la ridicarea greutăților. /<fr. palan

1) palánc n., pl. e și urĭ (it. palanco, a. î.). Mar. Sistemă compusă din doŭă macarale p. a rîdica greutățĭ.

2) palánc n., pl. urĭ, și palán, pl. e (ung. palánk, par, palisadă, d. it. palanca. V. palancă 2). Trans. Munt. Gard de scîndurĭ groase orĭ de parĭ groșĭ. (Cel de scîndurĭ supțirĭ se numește ulucă, mold. zaplaz). – Și pălan, pl. e, și pălant, pl. e și urĭ. V. stobor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PALAN s. (TEHN.) muflă, scripete.

Intrare: palan
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular palan palanul
plural palane palanele
genitiv-dativ singular palan palanului
plural palane palanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular palanc palancul
plural palance palancele
genitiv-dativ singular palanc palancului
plural palance palancelor
vocativ singular
plural