13 definiții pentru pâră

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PẤRĂ, pâre, s. f. 1. Plângere făcută împotriva cuiva; reclamație. ♦ Acuzație, învinuire. 2. Denunț. 3. Calomnie, defăimare; clevetire, bârfeală. 4. (Înv. și reg.) Proces, judecată. [Pl. și: pâri] – Din pârî (derivat regresiv).

PẤRĂ, pâre, s. f. 1. Plângere făcută împotriva cuiva; reclamație. ♦ Acuzație, învinuire. 2. Denunț. 3. Calomnie, defăimare; clevetire, bârfeală. 4. (Înv. și reg.) Proces, judecată. [Pl. și: pâri] – Din pârî (derivat regresiv).

pâ sf [At: PSALT. HUR. 5v/2 / V: (îrg) pă[1], (înv) pâr sn / Pl: ~re, ~ri / E: pvb pârî] 1 (Înv) Neînțelegere. 2 (Înv) Ceartă. 3 (Înv) Învrăjbire. 4 (Jur; spc) Judecată. 5 (Îrg; îlv) A avea ~ (cu cineva) sau a se băga în ~ri A se judeca. 6 (Îvp; îe) A face (o) ~ (asupra cuiva) sau a da în (ori la) ~ (pe cineva), a pune ~ (pe cineva), a băga ~ (după cineva) A da în judecată pe cineva. 7 (Îvr) Pedeapsă pentru păcatele săvârșite. 8 (Îvp; înv; șîs carte de ~) Plângere făcută împotriva cuiva. 9 (Îvp; spc) Act prin care se cere deschiderea unui proces Si: acțiune în justiție. 10 (Îvp) Temei juridic al acțiunii în fața unui organ de justiție, a unei persoane care este împuternicită să judece. 11 (Îvp) Cauză supusă dezbaterilor unei instanțe Si: pricină. 12 (Pop; îlv) A aduce ~, a ridica ~, a face ~, a porni ~ A acuza. 13 (Pop) Denunț. 14 (Pop) Defăimare. 15 (Pop) Clevetire. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

PÂRĂ ~e și ~i f. 1) Informare a unor organe sau persoane în drept despre comiterea unei infracțiuni; denunț. 2) înv. Proces judiciar. [G.-D. pârei] /v. a pârî

pâră f. acuzațiune: pâra cere dovadă PANN. [Abstras din pârî].

PÎ́RĂ, pîre, s. f. 1. Plîngere contra cuiva, acuzare, denunț. Întreba dacă are cineva vreo pricină, vreo pîră de adus. GALACTION, O. I 280. Nu voi s-ascult astăzi, duminică, așa vorbe de pîră. CARAGIALE, S. 53. 2. (Învechit și popular) Judecată, proces. El m-a dat în pîră ca să mă scoată din Ciobotești. SLAVICI, la TDRG. Acești trei oameni avea pîră pentru un mînz. SBIERA, P. 218. – Pl. și: pîri.

pî́ră f., pl. e și ĭ (vsl. pĭrĭa, infl. de pîrăsc). Vechĭ. Proces. Azĭ. Acuzațiune. Denunțare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pâ (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pârei; pl. pâre

pâ (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pârei; pl. pâre

pâră s. f., g.-d. art. pârei; pl. pâre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PÂRĂ s. v. acțiune, acuzare, acuzație, animozitate, bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cauză, ceartă, cleveteală, clevetire, clevetit, conflict, defăimare, denigrare, denunț, denunțare, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discreditare, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învinovățire, învinuire, învrăjbire, judecată, litigiu, neînțelegere, plângere, ponegreală, ponegrire, proces, reclamație, șoaptă, vrajbă, zâzanie.

pî s. v. ACȚIUNE. ACUZARE. ACUZAȚIE. ANIMOZITATE. BÎRFĂ. BÎRFEALĂ. BÎRFIRE. BÎRFIT. CALOMNIE. CALOMNIERE. CAUZĂ. CEARTĂ. CLEVETEALĂ. CLEVETIRE. CLEVETIT. CONFLICT. DEFĂIMARE. DENIGRARE. DENUNȚ. DENUNȚARE. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCREDITARE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVINOVĂȚIRE. ÎNVINUIRE. ÎNVRĂJBIRE. JUDECATĂ. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. PLÎNGERE. PONEGREALĂ. PONEGRIRE. PROCES. RECLAMAȚIE. ȘOAPTĂ. VRAJBĂ. ZÎZANIE.

Intrare: pâră
pâră (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâ
  • pâra
plural
  • pâre
  • pârele
genitiv-dativ singular
  • pâre
  • pârei
plural
  • pâre
  • pârelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâr
  • pârul
  • pâru‑
plural
  • pâri
  • pârii
genitiv-dativ singular
  • pâr
  • pârului
plural
  • pâri
  • pârilor
vocativ singular
  • pârule
  • pâre
plural
  • pârilor
pâră (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâ
  • pâra
plural
  • pâri
  • pârile
genitiv-dativ singular
  • pâri
  • pârii
plural
  • pâri
  • pârilor
vocativ singular
plural
pără1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pă
  • păra
plural
  • păre
  • părele
genitiv-dativ singular
  • păre
  • părei
plural
  • păre
  • părelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pâ, pâresubstantiv feminin

  • 1. Plângere făcută împotriva cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Întreba dacă are cineva vreo pricină, vreo pîră de adus. GALACTION, O. I 280. DLRLC
    • format_quote Nu voi s-ascult astăzi, duminică, așa vorbe de pîră. CARAGIALE, S. 53. DLRLC
  • 2. Denunț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: denunț
  • 3. Bârfeală, calomnie, clevetire, defăimare. DEX '09 DEX '98
  • 4. învechit regional Judecată, proces. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote El m-a dat în pîră ca să mă scoată din Ciobotești. SLAVICI, la TDRG. DLRLC
    • format_quote Acești trei oameni avea pîră pentru un mînz. SBIERA, P. 218. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.