11 definiții pentru pângăritor
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PÂNGĂRITOR, -OARE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.
pângăritor, ~oare [At: MACEDONSKI, O. I, 103 / Pl: ~i, ~oare / E: pângări + -tor] 1-4 smf, a (Persoană) care pângărește (1-2) Si: batjocoritor, profanator, spurcător. 5-6 smf, a (Persoană) care defăimează Si: batjocoritor, profanator, spurcător. 7 sm Violator.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PÂNGĂRITOR, -OARE, pângăritori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
PÂNGĂRITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care pângărește; profanator. Acțiune ~oare. /a pângări + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pângăritor m. cel ce pângărește.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PÎNGĂRITOR, -OARE, pîngăritori, -oare, adj. Care pîngărește; defăimător, profanator. Fundul templului se pierde sub un strat de umbră groasă Ce pe zei adăpostește de-orice gînd pîngăritor. MACEDOSNKI, O. I 103.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pângăritor (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritori; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pângăritor (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritori; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pângăritor adj. m., s. m., pl. pângăritori; f. sg. și pl. pângăritoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PÂNGĂRITOR adj., s. 1. adj., s. profanator, (livr.) sacrileg, (înv.) spurcător. (~ al celor sfinte.) 2. s. profanator, (rar) violator. (~ de morminte.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PÎNGĂRITOR adj., s. 1. adj., s. profanator, (livr.) sacrileg, (înv.) spurcător. (~ al celor sfinte.) 2. s. profanator, (rar) violator. (~ de morminte.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
pângăritor, pângăritoareadjectiv
- 1. Care pângărește. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: batjocoritor defăimător dezonorant profanator
- Fundul templului se pierde sub un strat de umbră groasă Ce pe zei adăpostește de-orice gînd pîngăritor. MACEDOSNKI, O. I 103. DLRLC
-
etimologie:
- Pângări + sufix -tor. DEX '98 DEX '09