29 de definiții pentru pădureț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂDURÉȚ, -EÁȚĂ, pădureți, -e, adj. 1. (Despre plante, pomi fructiferi) Care crește în pădure sau într-un loc necultivat; sălbatic. ♦ (Despre fructe) Produs de un arbore pădureț (1); nealtoit; p. ext. cu gust acru, astringent. ◊ Expr. A se sătura (de cineva sau de ceva) ca de mere pădurețe = a fi foarte plictisit (de cineva sau de ceva), a nu mai putea suferi. 2. (Rar; despre animale) Care trăiește în pădure; sălbatic. ♦ Fig. (Despre oameni) Ursuz, retras, sălbatic. – Pădure + suf. -eț.

PĂDURÉȚ, -EÁȚĂ, pădureți, -e, adj. 1. (Despre plante, pomi fructiferi) Care crește în pădure sau într-un loc necultivat; sălbatic. ♦ (Despre fructe) Produs de un arbore pădureț (1); nealtoit; p. ext. cu gust acru, astringent. ◊ Expr. A se sătura (de cineva sau de ceva) ca de mere pădurețe = a fi foarte plictisit (de cineva sau de ceva), a nu mai putea suferi. 2. (Rar; despre animale) Care trăiește în pădure; sălbatic. ♦ Fig. (Despre oameni) Ursuz, retras, sălbatic. – Pădure + suf. -eț.

pădureț, ~eață [At: PRAV. 21 / V: (reg) ~ete / Pl: ~i, ~e / E: pădure + -eț] 1 a (D. arbori fructiferi) Care trăiește, crește, se dezvoltă fără să fi fost cultivat, îngrijit, altoit Si: sălbatic, (rar) păduratic (2), (îrg) păduresc (1). 2 sm Arbore fructifer pădureț (1). 3 sm (Spc) Măr pădureț. 4 sm Puiet sau lăstar de pom sălbatic care dă fructe de calitate inferioară celor din pomi altoiți și care se folosește ca portaltoi. 5 sm (Pex) Portaltoi. 6 sm (Ban; îf pădurete) Copac. 7 a (D. fructe) Produs de un arbore pădureț (2) Vz (pop) mistreț, (reg) mistrețat, mistricit. 8 a (Pex) Cu gust acru, astringent. 9 a (Îe) A mânca și mere (sau pere) ~ A fi foarte flămând. 10 a (Îae) A accepta să facă orice. 11 a (Îe) A se sătura (de ceva sau de cineva) ca de mere ~e A fi foarte plictisit de ceva sau de cineva. 12 a (Îe) A alege ca în pere ~e A nu avea de unde alege. 13 a (Îs) Cireșe ~e Cireșe amare. 14 sn Fmct produs de un pădureț (2). 15 a (Rar; d. animale) Care trăiește în pădure (1) Si: sălbatic. 16 a (Rar; d. terenuri) împădurit. 17 a (Reg) Care a fost despădurit de curând. 18 a (Trs; d. sol) Înțelenit, sterp. 19-20 smf, a (Pop; d. oameni) Pădurean (1-2). 21-22 smf, a (Persoană) necivilizată. 23-24 smf, a (Pex) (Persoană) grosolană, necioplită. 25-26 smf, a (Fig) (Persoană) nesociabilă, retrasă Si: (reg) păduricios. 27 a (Fig) Rușinos. 28 sn (Pop; euf) Sifilis. 29 sma (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 30 sma (Reg) Melodie după care se execută pădurețul (29). 31 sma (Reg; șîcs) De-a ~ul Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.

PĂDURÉȚ, -EÁȚĂ, pădureți, -e, adj. 1. (Despre pom și fructe) De soi inferior, nealtoit, sălbatic. Puse copăița pe umăr și porniră spre mărul pădureț. CAMIL PETRESCU, O. II 383. Cînd văd că mîța face mărazuri, ț-o strîng de coadă, de mănîncă și mere pădurețe, căci n-are încotro. CREANGĂ, P. 230. Mă miram ce-mi place mie... Mărul roșu pădureț, Badea-nalt și albineț. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 41. ◊ Fig. Lumea gîndesc c-a fost toată pădureață la început; și mai cu răsad, mai cu altoi, s-a ales și s-a făcut un măr crețesc. VLAHUȚĂ, O. A. II 97. ◊ Expr. A se sătura (de ceva) ca de mere pădurețe = a-i fi cuiva lehamite de ceva, a fi foarte plictisit de ceva. Du-te de zi cuconașului să tacă, că m-am săturat de mojică (= muzică) ca de mere pădurețe. ALECSANDRI, T. I 125. ◊ (Substantivat) Din pădurețele acre, cu care se hrăneau fiarele pădurilor, brațul și sapa muncitorului au scos fructele fine care împodobesc mesele bogate. SADOVEANU, O. VI 337. Din coaja de pădureț, uscată, femeile fac gălbinele pentru scule. ȘEZ. XV 99. 2. (Rar, despre animale) Care trăiește în pădure; sălbatic. Jderii pădureți cu blana ruginie, deasă, moale. ODOBESCU, S. III 185. ♦ Fig. (Despre oameni) Sălbatic, ursuz. Era odată un negustor ș-avea o fată – da’ fata cam pădureață și scumpă la vorbă, lucru mare. VLAHUȚĂ, O. A. 498.

PĂDURÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) și substantival 1) (despre pomi) Care crește în pădure sau pe terenuri necultivate; de pădure; sălbatic. 2) (despre fructe) Care este rod al unui pom nealtoit. Mere ~ețe. /pădure + suf. ~eț

pădureț a. 1. de pădure; 2. sălbatic, acru: mere, pere pădurețe, fructe cu spini și mai mici decât cele comestibile.

păduréț, -eáță adj., pl. ețĭ, ețe. De pădure, sălbatic, vorbind de pomĭ și poame: mere pădurețe. V. coricov.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pădureț adj. m., pl. pădureți; f. pădureață, pl. pădurețe

pădureț adj. m., pl. pădureți; f. pădureață, pl. pădurețe

păduréț adj. m., pl. păduréți; f. sg. pădureáță, pl. păduréțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂDURÉȚ adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.

PĂDURÉȚ adj. (BOT.) sălbatic, (pop.) mistreț, (reg.) mistrecit. (Măr ~.)

PĂDURÉȚ adj. v. împădurit, păduros, sălbatic.

PĂDUREȚ adj. (BOT.) sălbatic, (pop.) mistreț, (reg.) mistricit. (Măr ~.)

pădureț adj. v. ÎMPĂDURIT. PĂDUROS. SĂLBATIC.

pădureț adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÎRLAN. MÎRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ȚĂRĂNOI. ȚOAPĂ. ȚOPÎRLAN. VULGAR.

MAZĂRE-PĂDUREÁȚĂ s. v. orăstică.

mazăre-pădureață s. v. ORĂSTICĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

păduréț, -eáță, pădureți, -e, adj. – Care crește în pădure; al pădurii; sălbatic: „Mânce-te pădurețu” (Papahagi, 1925: 228), ref. la Omul Pădurii. – Din pădure (< lat. padule) + suf. - (DEX, MDA).

păduréț, -eață, adj. – Care crește în pădure; al pădurii; sălbatic: „Mânce-te pădurețu” (Papahagi 1925: 228), ref. la Omul Pădurii. – Din pădure (< lat. padule) + -eț.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Prunus avium L., «Cireș pădureț». Specie care înflorește primăvara. Flori albe, lung- pedunculate, grupate cîte 3-6 în corimbe umbeliforme. Frunze de la invers-ovate la alungite, lucioase, glabre. pînă la 15 cm lungime, pe partea inferioară pubescente, cu pețiol pînă la 6 cm lungime, cu glande, lamină puțin încrețită, acuminată. Arbore peste 15 m înălțime, coroană piramidal-ovată, scoarță lucioasă, netedă, care se exfoliază. Fructe, drupe negre-roșietice, rotunde, nepăroase și comestibile.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se sătura de ceva ca de mere acre / pădurețe expr. a fi plictisit / dezgustat (de ceva).

Intrare: pădureț
pădureț adjectiv
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pădureț
  • pădurețul
  • pădurețu‑
  • pădureață
  • pădureața
plural
  • pădureți
  • pădureții
  • pădurețe
  • pădurețele
genitiv-dativ singular
  • pădureț
  • pădurețului
  • pădurețe
  • pădureței
plural
  • pădureți
  • pădureților
  • pădurețe
  • pădurețelor
vocativ singular
plural
pădurete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pădureț, pădureațăadjectiv

  • 1. (Despre plante, pomi fructiferi) Care crește în pădure sau într-un loc necultivat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sălbatic
    • format_quote Puse copăița pe umăr și porniră spre mărul pădureț. CAMIL PETRESCU, O. II 383. DLRLC
    • format_quote figurat Lumea gîndesc c-a fost toată pădureață la început; și mai cu răsad, mai cu altoi, s-a ales și s-a făcut un măr crețesc. VLAHUȚĂ, O. A. II 97. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Din coaja de pădureț, uscată, femeile fac gălbinele pentru scule. ȘEZ. XV 99. DLRLC
    • 1.1. (Despre fructe) Produs de un arbore pădureț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: nealtoit
      • format_quote Cînd văd că mîța face mărazuri, ț-o strîng de coadă, de mănîncă și mere pădurețe, căci n-are încotro. CREANGĂ, P. 230. DLRLC
      • format_quote Mă miram ce-mi place mie... Mărul roșu pădureț, Badea-nalt și albineț. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 41. DLRLC
      • format_quote (și) substantivat Din pădurețele acre, cu care se hrăneau fiarele pădurilor, brațul și sapa muncitorului au scos fructele fine care împodobesc mesele bogate. SADOVEANU, O. VI 337. DLRLC
      • chat_bubble A se sătura (de cineva sau de ceva) ca de mere pădurețe = a fi foarte plictisit (de cineva sau de ceva), a nu mai putea suferi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Du-te de zi cuconașului să tacă, că m-am săturat de mojică (= muzică) ca de mere pădurețe. ALECSANDRI, T. I 125. DLRLC
  • 2. rar (Despre animale) Care trăiește în pădure. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sălbatic
    • format_quote Jderii pădureți cu blana ruginie, deasă, moale. ODOBESCU, S. III 185. DLRLC
    • 2.1. figurat Despre oameni: retras, sălbatic, ursuz. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Era odată un negustor ș-avea o fată – da’ fata cam pădureață și scumpă la vorbă, lucru mare. VLAHUȚĂ, O. A. 498. DLRLC
etimologie:
  • Pădure + sufix -eț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.