18 definiții pentru păduche

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂDÚCHE, păduchi, s. m. 1. Nume generic dat mai multor specii de insecte parazite care trăiesc pe corpul oamenilor și al unor animale (Pediculus). ♦ Epitet dat unui om care nu muncește și trăiește din munca altuia; parazit. 2. Nume dat unor insecte parazite care trăiesc pe frunzele, ramurile sau tulpinile plantelor, hrănindu-se pe seama acestora. 3. Compus: păduche-de-lemn = ploșniță. – Lat. peduculus.

PĂDÚCHE, păduchi, s. m. 1. Nume generic dat mai multor specii de insecte parazite care trăiesc pe corpul oamenilor și al unor animale (Pediculus). ♦ Epitet dat unui om care nu muncește și trăiește din munca altuia; parazit. 2. Nume dat unor insecte parazite care trăiesc pe frunzele, ramurile sau tulpinile plantelor, hrănindu-se pe seama acestora. 3. Compus: păduche-de-lemn = ploșniță. – Lat. peduculus.

păduche sm [At: HERODOT (1645), 105 / Pl: ~chi / E: ml peduculus] 1 (La om; șîc) ~-de-cap Insectă de circa 2 mm lungime, cu corpul oval-alungit, de culoare cenușie, cu marginile mai întunecate și cu numeroși peri, care trăiește pe pielea și în părul omului, depunând ouă, numite lindini, care se lipesc de firele de păr, și care transmite tifosul exantematic și febra recurentă Si: (reg) mișcoace, mișcoi, nicoreț1, păducheare (1) (Pediculus capitis). 2 (Șîc) ~-de-cămașă, ~-de-corp, ~-de-haine, ~-de-rufe, ~-de-straie Insectă lungă de circa 3 mm, cu corpul oval-alungit, de culoare albă-cenușie, cu un punct negru pe spate și cu peri puțini, care trăiește și își depune ouăle în încrețiturile hainelor omului și care transmite tifosul exantematic și febra recurentă Si: (reg) păducheare (2) (Pediculus vestimenti sau corporis). 3 (La om; șîc) ~-lat Insectă lungă de circa 1,5 mm, cu corpul lat, de culoare albicioasă sau galbenă, care stă nemișcată înfigându-și adânc capul în pielea de la rădăcina părului din regiunea pubiană, uneori și în regiunea axilară Si: (reg) păducheare (3) (Phthirius pubis sau inguinalis). 4 (La om; șîc) ~-de-piele Insectă mică ce se înmulțește foarte repede, răspândindu-se mult pe întreg corpul Si: (reg) păducheare (4) (Pediculus tabescentium). 5 (Îe) Nu mi-i ciudă că trece ~ pe iarbă, dar mi-i ciudă că face cărare Se spune despre un lucru care e supărător nu atât pentru ceea ce reprezintă el, cât mai ales pentru marea lui frecvență. 6 (Îe) Caută ~i în capul altuia Se preocupă de defectele altuia, fară să-și vadă propriile lipsuri. 7 (Îe) Are ~i în loc de bani Este complet lipsit de mijloace de trai. 8 (Îs) Az, buche și-un ~ Se spune despre cineva care nu știe carte. 9 (Îe) A ieși ca ~le (în frunte sau înainte) A căuta să se pună în evidență. 10 (Îae) A apărea la timpul și la momentul nepotrivit, a stingheri. 11 (Îls) ~ leșinat Om lacom, apucător. 12 (Îal) Om foarte slab și lihnit de foame. 13 Om care parazitează pe alții. 14 (Șîc) ~-de-vită Mică insectă parazită care trăiește mai ales pe vitele rău întreținute Si: (reg) hâră (Pediculus vituli). 15 (Șîc) ~-de-bou Insectă parazită care trăiește pe vitele cornute (Haematopinus eurysternus). 16 (Șîc) ~-de-porc Insectă parazită care trăiește pe porci (Haematopinus suis). 17 (Șîc) ~-de-câine, ~-câinesc Insectă parazită care se prinde de firele de păr din blana câinelui (Haematopinus piliferus). 18 (Șîc) ~-de-găină Parazit din familia arahnidelor, de dimensiuni foarte mici, care trăiește pe găini (Dermanysus avium). 19 (Șîc) ~le-crapului Crustaceu mărunt care trăiește ca parazit pe crap, prinzându-se de solzii acestuia cu ajutoml a două ventuze (Argulus foliaceus). 20 (Șîc) ~le-albineIor Insectă foarte mică, de culoare roșie-întunecată, acoperită de perișori negri, care se lipește de perii albinelor, mai ales ai trântorilor și ai mătcii (Braula coeca). 21 (Zlg; pop) Căpușă la oi (Ixodes ricinus). 22 Insecte parazite pe frunzele pomilor sau ale altor plante, și care se hrănesc cu sucul acestora Vz mușiță. 23 (Îc) ~-țestos Insectă parazită, de formă variată, caracterizată prin însușirea de a secreta o ceară care formează un scut protector solzos unde sunt adăpostite ouăle și, mai târziu, adulții, și care aduce prejudicii arborilor fructiferi, viței-de-vie, plantelor ornamentale de tipul leandrului etc. (Chermes). 24 (Îc) ~le-ulmului Insectă parazită care atacă puieții de ulmi (Chermes ulmi). 25 (Îc) ~-roșu Insectă parazită care atacă mai ales merii, înmulțindu-se repede și pricinuind uscarea pomului (Schizoneura lanigera). 26 (Îs) ~-de- (sau -din) San- (ori St)-José Insectă parazită originară probabil din China, descoperită în California și răspândită pe întreg pământul, de dimensiuni foarte mici, aproape invizibilă, acoperită cu un fel de solzișor protector, și care atacă pomii fructiferi (Aspidiotus perniciosus). 27 (Îc) ~-de-câmp Ploșniță de câmp (Palomena prasina). 28 (Ent; pop; îc) ~-de-lemn sau (Trs) ~-de-perete Ploșniță (Cimexlectularius). 29 (Ent; Trs; îc) ~-de-cal Coropișniță (Gryllotalpa vulgaris). 30 (Bot; pop; îc) ~-le-calului (sau calicului, elefantului) Colțul-babei (Tribulus terrestris). 31 (Bot; pop; îc) ~i-de-țigan Dentiță (Bidens tripartitus). 32 (Bot; reg; îc) ~ii-popii Spânz (Helleborus purpurescens).

PĂDÚCHE, păduchi, s. m. 1. Nume dat mai multor specii de insecte parazite care trăiesc pe corpul neîngrijit al oamenilor și al unor animale (Pediculus). Ia uită-te cum îi umblă păduchii în cap! PREDA, Î. 16. Toți soldații erau plini de păduchi, căci stăteau în gropi de peste două săptămîni. CAMILAR, N. I 385. Îi aplecă... capul pe genuche, Stai să văz, zicîndu-i, ai vreun păduche? PANN, P. V. I 58. ♦ Fig. Persoană care nu muncește, care trăiește pe spinarea altuia; parazit. 2. Insectă parazită care trăiește pe ramuri, lujeri sau pe frunze din al căror suc se hrănește (Aphis); purice-de-plante. 3. Compus: păduche-de-lemn = ploșniță.

PĂDÚCHE ~i m. 1) Insectă parazită hematofagă, de talie mică, care trăiește, de obicei, pe corpul omului și al altor ființe. 2) Insectă parazită de diferite mărimi, care atacă unele plante sugându-le seva. ◊ ~-de-lemn insectă parazită nocturnă, hematofagă, de talie mică, cu corp plat de culoare roșiatică, cu miros neplăcut; ploșniță. /<lat. peduculus

păduche m. 1. insectă parazită cu gura transformată în tub propriu de a suge, se încuibează în părul capului (Pediculus capitis); 2. păduche-de-lemn, insectă lătăreață și urît mirositoare, numită încă ploșniță și stelniță: ea sta ascunsă prin crăpăturile scândurilor și ale paturilor, de unde iese noaptea după hrana-i, sugând sângele oamenilor (Acanthia lectularia); 3. Bot. păduchele elefantului (calului), păducherniță. [Lat. PEDUCULUS = PEDICULUS].

*pădúche m. (lat. pêdŭcilus îld. pêdĭcŭlus, dim. d. pêdis, păduche; it. pidocchio, fr. pou, vfr. pouil, peouil, sp. piojo, pg. piolho). Un fel de insect emipter care trăĭește pe corpul omuluĭ (maĭ ales în cap) și animalelor, (pediculus cápitis). Păduche de lemn (Vest), ploșniță, stelniță. Păduchele caluluĭ (saŭ elefantuluĭ), o plantă numită și păducherniță și colțu babeĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

păduche s. m., pl. păduchi, art. păduchii

păduche s. m., pl. păduchi, art. păduchii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂDÚCHE s. (ENTOM.) 1. (Pediculus capitis) (prin Munt.) mișcoce, (prin Ban. și Transilv.) mișcoi, (prin Transilv.) mișcotei (pl.), (prin Mold.) nicoreț. 2. (Phthirus pubis) (pop.) lat. 3. (Pediculus vituli) (reg.) hâră 4. păduche-de-lemn v. ploșniță; păduche-de-pene-și-de-păr (Mallophaga) = păduche-malofag; păduche-malofag v. păduche-de-pene-și-de-păr; păduchi-țestoși (Coccinea) = coccide (pl.).

PĂDUCHE s. (ENTOM.) 1. (Pediculus capitis) (prin Munt.) mișcoce, (prin Ban. și Transilv.) mișcoi, (prin Transilv.) mișcotei (pl.), (prin Mold.) nicoreț. 2. (Phthirus pubis) (pop.) lat. 3. (Pediculus vituli) (reg.) hîră. 4. păduche-de-lemn (Cimex lectularius) = ploșniță, (reg.) părăscuță, polușcă, (Olt. și Transilv.) stelniță, (Transilv.) păduche-de-perete.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pădúche (pădúchi), s. m. – Insectă parazită (Pediculus capitis). – Mr., megl. piducl’u, istr. peducl’u. Lat. peduculus (Pușcariu 1240; Candrea-Dens., 1302; REW 6361), pe care Petronius îl folosea deja în forma peduclus; cf. vegl. pedoklo, it. pidocchio, prov. pezolh, fr. pou, cat. poll, sp. piojo, port. piolho.Der. păducherie, s. f. (mulțime de păduchi); păducherniță, s. f. (colțul-babei, Tribulus terrestris; plantă contra păduchilor, Lepidium ruderale); păduchia, vb. (a se căuta de păduchi), pe care Pușcariu 1241 îl duce pînă la lat. peduculare, este probabil un der. interior; păduchios, adj. (cu păduchi), mr. piducl’os derivă, după Pușcariu 1242, din lat. peduculosus.Cf. păducel.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PĂDÚCHE (lat. peduculus) s. m. 1. Denumire dată mai multor specii de insecte parazite hematofage care trăiesc pe om și pe animale sau plante. ◊ P. corp = insectă de c. 3 mm, alb-cenușie hematofagă parazită pe corpul omului (Pediculus corporis hominis); transmite tifosul exantematic și febra recurentă. ◊ P. de cap = insectă de c. 2 mm cenușie, parazită mai ales pe cap (Pediculus capitis). Transmite aceleași boli ca p. de corp. ◊ P. lat = insectă de c. 1,5 mm, de culoare galbenă sau albicioasă, parazită în regiunea pubiană, uneori și în regiunea axilară (Phthyrius pubis). 2. P. de plante v. afide. 3. P. de pene și de păr = malofag. 4. P. de lemn = ploșniță (1). 5. Păduchi țestoși = subordin de insecte homoptere (ex. p. de San José, p. țestos al prunului etc.), parazite sedentare pe plante, dăunătoare, caracterizate prin dezvoltarea unui înveliș protector constituit din producții tegumentare (ceară și lac) sau din chitină (Coccinea); coccide.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

păduche, păduchi s. m. (peior.) 1. om care nu muncește și trăiește din munca altuia; parazit. 2. persoană măruntă / neînsemnată.

PĂDUCHE chiriaș, jovaliu, mătreață cu mațe, nichitar.

deșertul păduchilor expr. (glum.) chelie.

Intrare: păduche
substantiv masculin (M51)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păduche
  • păduchele
plural
  • păduchi
  • păduchii
genitiv-dativ singular
  • păduche
  • păduchelui
plural
  • păduchi
  • păduchilor
vocativ singular
  • păduche
plural
  • păduchilor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păduche, păduchisubstantiv masculin

  • 1. Nume generic dat mai multor specii de insecte parazite care trăiesc pe corpul oamenilor și al unor animale (Pediculus). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: căpușă
    • format_quote Ia uită-te cum îi umblă păduchii în cap! PREDA, Î. 16. DLRLC
    • format_quote Toți soldații erau plini de păduchi, căci stăteau în gropi de peste două săptămîni. CAMILAR, N. I 385. DLRLC
    • format_quote Îi aplecă... capul pe genuche, Stai să văz, zicîndu-i, ai vreun păduche? PANN, P. V. I 58. DLRLC
    • 1.1. Epitet dat unui om care nu muncește și trăiește din munca altuia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: parazit
  • 2. Nume dat unor insecte parazite care trăiesc pe frunzele, ramurile sau tulpinile plantelor, hrănindu-se pe seama acestora. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.