11 definiții pentru păcălitură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂCĂLITÚRĂ, păcălituri, s. f. Păcăleală. – Păcăli + suf. -tură.

PĂCĂLITÚRĂ, păcălituri, s. f. Păcăleală. – Păcăli + suf. -tură.

păcălitu sf [At: LB / Pl: ~ri / E: păcăli + -tură] 1-3 Păcălire (1-3). 4 Păcăleală (4). 5-6 Întorsătură sau joc de cuvinte (spuse pentru a păcăli).

PĂCĂLITÚRĂ, păcălituri, s. f. Păcăleală. Îi face cîte o urare sau îi alcătuiește cîte o păcălitură. HOGAȘ, DR. II 192. Încetul cu încetul se învață omul cu păcăliturile, și după ce-ți vin anii, știi ce ai să crezi și ce să nu crezi. SLAVICI, O. I 99. Breasla veselă și ușoară a vînătorilor... îți va răspunde în cor cu o păcălitură vînătorească. ODOBESCU, S. III 49. – Variantă: pîcîlitură s. f.

păcălitură f. efect și mod de păcălire.

păcălitúră (vest) și pîcîlitúră (est) f., pl. ĭ. Păcăleală, modu saŭ rezultatu acțiuniĭ de a păcăli: știŭ că ĭ-aĭ tras o păcălitură bună! – Maĭ des păcăleală.

PÎCÎLITÚRĂ s. f. v. păcălitută.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

păcălitu (rar) s. f., g.-d. art. păcăliturii; pl. păcălituri

păcălitu (rar) s. f., g.-d. art. păcăliturii; pl. păcălituri

păcălitúră s. f., g.-d. art. păcălitúrii; pl. păcălitúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂCĂLITU s. farsă, festă, ghidușie, glumă, păcăleală, poznă, ștrengărie, (pop. și fam.) renghi, șotie, (reg.) năsărîmbă, păcală, (Ban. și Transilv.) mișculanță, (prin Ban. și Transilv.) șalmă, (prin Transilv.) șăncălănie, (prin Transilv. și Munt.) șăncălie, (înv.) bosma. (Lasă-te de ~i!)

Intrare: păcălitură
păcălitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păcălitu
  • păcălitura
plural
  • păcălituri
  • păcăliturile
genitiv-dativ singular
  • păcălituri
  • păcăliturii
plural
  • păcălituri
  • păcăliturilor
vocativ singular
plural
pâcâlitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâcâlitu
  • pâcâlitura
plural
  • pâcâlituri
  • pâcâliturile
genitiv-dativ singular
  • pâcâlituri
  • pâcâliturii
plural
  • pâcâlituri
  • pâcâliturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păcălitu, păcăliturisubstantiv feminin

  • 1. Farsă, păcăleală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îi face cîte o urare sau îi alcătuiește cîte o păcălitură. HOGAȘ, DR. II 192. DLRLC
    • format_quote Încetul cu încetul se învață omul cu păcăliturile, și după ce-ți vin anii, știi ce ai să crezi și ce să nu crezi. SLAVICI, O. I 99. DLRLC
    • format_quote Breasla veselă și ușoară a vînătorilor... îți va răspunde în cor cu o păcălitură vînătorească. ODOBESCU, S. III 49. DLRLC
etimologie:
  • Păcăli + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.