2 definiții pentru păscări

păscărí, păscărésc, vb. IV (reg.; la unele jocuri cu mingea) a fi la prinsul mingii.

2) pescărésc v. intr. (d. pescar). Trăĭesc ca pescar: toată vĭața am pescărit. – Și pă- (est).

Intrare: păscări
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) păscări păscărire păscărit păscărind singular plural
păscărește păscăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) păscăresc (să) păscăresc păscăream păscării păscărisem
a II-a (tu) păscărești (să) păscărești păscăreai păscăriși păscăriseși
a III-a (el, ea) păscărește (să) păscărească păscărea păscări păscărise
plural I (noi) păscărim (să) păscărim păscăream păscărirăm păscăriserăm, păscărisem*
a II-a (voi) păscăriți (să) păscăriți păscăreați păscărirăți păscăriserăți, păscăriseți*
a III-a (ei, ele) păscăresc (să) păscărească păscăreau păscări păscăriseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)