16 definiții pentru păiuș caespitosa vaginata


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

păiuș snm [At: PSALT. 310 / Pl: ~e, ~uri, (înv) ~i / E: pai1 + -uș] 1-2 (Șhp) Pai1 (1) (mic) Si: păiuț (1-2). 3 (Spc) Pai1 (1) de grâu. 4 (Pex) Tulpină sau cotor de plantă erbacee Si: (îrg) păiș (1). 5 (Reg) Parte lemnoasă a tulpinii de cânepă. 6 (Pop; csc) Mulțime de paie1 (1) Si: (îrg) păiș (1). 7 (Reg) Fân păios (1) Si: (reg) păiușag. 8 (Pop; îc ~ul-bălților) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina în formă de tufă și cu flori violacee Si: (pop) iarbă-lungă, iarba-bălții, păiș (15), (reg) pipiriguță, târsoacă (Aira caespitosa). 9 (Pop; șîc ~-de-oi) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele răsucite și cu flori verzui sau violacee Si: (pop) păiș (13) (Festuca ovina). 10 (Bot; reg; șîc ~-de-livezi) Păiș (9) (Festuca pratensis). 11 (Reg; șîc ~-roșu) Planta (Festuca rubra). 12 (Bot; reg) Păiș (8) (Festuca porci). 13 (Reg; șîc ~-de-nisipuri) Plantă erbacee din familia gramineelor care crește în regiuni nisipoase, cu tulpinile foarte ramificate în formă de smocuri verzi Si: (reg) părul-porcului (Festuca vaginata). 14 (Reg) Plantă erbacee din familia gramineelor cu teaca frunzelor dezvoltată, cu unele frunze mai late și altele mai înguste situate pe aceeași tulpină (Festuca tenuis). 15 (Bot; reg) Iarba- câmpului (Agrostia alba). 16 (Bot; reg) Păiușină (Agrostis tenuis). 17 (Bot; reg) Năgară (Stipa capillata). 18 (Bot; reg) Țăpoșică (Nardus stricta). 19 (Bot; reg) Bărboasă (Andropogon Ischaemum). 20 (Șîc ~-de-sărătură) Iarbă-de-sărătură (Puccinellia distans). 21 (Bot; reg) Pir (Agropyrum repens). 22 (Pop) Loc pe care crește păiușul (8-21). 23 (Reg) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. corectată

PĂIÚȘ, păiușe, s. n. 1. Diminutiv al lui pai; păișor, păiuț (1). 2. (Pop.) Nume generic dat mai multor specii de graminee care se găsesc în vegetația pajiștilor naturale. [Pl. și: păiușuri] – Pai + suf. -uș.

PĂIÚȘ, păiușe, s. n. 1. Diminutiv al lui pai; păișor, păiuț (1). 2. (Pop.) Nume generic dat mai multor specii de graminee care se găsesc în vegetația pajiștilor naturale. [Pl. și: păiușuri] – Pai + suf. -uș.

PĂIÚȘ, (1) păiușe, (2) păiitșuri, s. n. 1. Diminutiv al lui pai. Dar cu ce l-a fermecat?Cu trei păiușe din pat. HODOȘ, P. P. 96. 2. (La sg., cu sens colectiv) Denumire populară dată mai multor specii de graminee care se găsesc în vegetația pajiștilor naturale. Păiușul nalt și galbăn suna înfiorat de pași; iarba înflorită tremura. SADOVEANU, O. I 314. M-am simțit slab, slab ca păiușul care creștea acolo printre stînci. GALACTION, O. I 347. Poienele și viroagele mai toate sînt înăbușite de stufăriș și păiușuri necălcate de om. CAZABAN, V. 7.

păiuș n. 1. paiu de grâu: nu tremură, nici fuge decât păiușu ’n vânt AL.; 2. plantă ierboasă, crește prin locuri umede (Aira caespitosa).

păíș și păĭúș n., pl. e și urĭ (d. paĭ). Cantitate de paĭe (rămase după seceriș, treĭerat orĭ puse la un loc): un coșar învălit cu păiș. Numele maĭ multor plante graminee: 1. aira caespitósa (numită și ĭarba bălțiĭ, pipiriguță saŭ tîrsoacă, din care se fac și măturĭ), 2. festuca ovina, 3. stipa capillata (numită și năgară), 4. agróstis álba ș. a. V. hălăcĭugă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

păiúș (reg.) s. n., pl. păiúșe/păiúșuri

păiúș s. n., pl. păiúșe/păiúșuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂIÚȘ s. (BOT.) 1. (Aira caespitosa) (pop.) păiș, (reg.) pipiriguță, târsoacă, iarba-bălții, iarbă-lungă. 2. (Festuca ovina) (pop.) păiș. 3. (Festuca vaginata) (reg.) părul-porcului.

PĂIÚȘ s. v. iarba-câmpului, năgară, pir.

PĂIUȘ s. (BOT.) 1. (Aira caespitosa) (pop.) păiș, (reg.) pipiriguță, tîrsoacă, iarba-bălții, iarbă-lungă. 2. (Festuca ovina) (pop.)iș. 3. (Festuca vaginata) (reg.) părul-porcului.

păiuș s. v. IARBA-CÎMPULUI. NĂGARĂ. PIR.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

păiúș, păiúșe, s.n. (pop.) 1. nume generic dat mai multor specii de graminee care se găsesc în vegetația pajiștilor naturale. 2. paie rămase pe câmp după seceriș; păiș. 3. pai mic, păiuț de grâu; păiș. 4. loc pe care crește păișul. 5. (art.) numele unui joc de copii.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PĂIÚȘ (< pai) s. n. Nume dat mai multor specii de poacee spontane, cu tulpina în formă de pai, care se găsesc în vegetația pajiștilor naturale (Agrostis tenuis, Deschampsia caespitosa, Deschampsia flexuosa, Festuca ovina etc.). Se cunosc c. 500 de specii; păiș. ◊ P. roșu = graminee larg răspândită în pajiștile din etajul montan, adesea dominantă (Festuca rubra).

AIRA L., AIRA, fam. Gramineae. Gen originar din regiuni mediteraneene, cca 10 specii, ierburi anuale. Flori (2) hermafrodite, în spiculețe mici, în paniculă rară, cu pedunculi filamentoși, ramificați. Frunze înguste.

DESCHAMPSIA P. Beauv., PĂIUȘ, fam. Gramineae. Gen originar din Asia, America, Europa, cca 18 specii, erbacee, perene, rizom cespitos, tufă voluminoasă, fără stolani. Florile așezate în paniculă rară, spiculețele formate din 2-3 flori, glume dentate, crestate. Fruct plat, învăluit în glume.

FESTUCA K., PĂIUȘ, fam. Gramirieae. Gen răspîndit pe tot globul, cca 105 specii, ierburi anuale sau perene, 20-150 cm înălțime, tulpină cilindrică, articulată, fistuloasă. Frunze sesile, alterne, cu lamină îngustă, deseori liniară, cu nervuri paralele și vagina de obicei complet deschisă. Flori, deseori hermafrodite, rar unisexuate, așezate cîte 3 în spiculețe (formînd panicule), turtite în lături, gluma externă cu o singură nervură, cea interioară cu 3 nervuri, palea externă acută, slab-nervată, de obicei aristată. Înflorește primăvara-vara.

Intrare: păiuș
caespitosa (specie de plante)
specie de plante (I2.2)
  • caespitosa
păiuș1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păiuș
  • păiușul
  • păiușu‑
plural
  • păiușe
  • păiușele
genitiv-dativ singular
  • păiuș
  • păiușului
plural
  • păiușe
  • păiușelor
vocativ singular
plural
vaginata termen biologic
termen biologic (I2)
  • vaginata
păiuș2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păiuș
  • păiușul
  • păiușu‑
plural
  • păiușuri
  • păiușurile
genitiv-dativ singular
  • păiuș
  • păiușului
plural
  • păiușuri
  • păiușurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)