8 definiții pentru pântecăraie (pl. -aie)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂNTECĂRÁIE s. f. (Reg.) Diaree. [Pr.: -ra-ie] – Pântec + suf. -ăraie.

pântecăraie f. diaree, disenterie (mai ales la vite).

PÎNTECĂRÁIE s. f. (Regional) Boală, indispoziție caracterizată prin dureri de stomac și scaune dese. V. diaree, dizenterie. Jarcalete se văita de pîntecăraie și n-avea chef de lucru. PAS, L. I 80. O javră de cățel, urduros și bolnav de pîntecăraie. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 43. Nu-și iau demîncare și se nutresc cu prune, mere și pere... de multe ori pier de pîntecăraie. DELAVRANCEA, O. II 115.

pîntecăríe f. (d. pîntece). Pop. Durere de stomah (colică, diaree, disenterie). – Și -ráĭe, pl. ăĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!pântecăráie (reg., fam.) s. f., art. pântecăráia, g.-d. art. pântecărắii; pl. pântecărắi, art. pântecărắile (-ră-i)

pântecăráie s. f., art. pântecăráia


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÂNTECĂRÁIE s. v. diaree.

Intrare: pântecăraie (pl. -aie)
pântecăraie (pl. -aie) substantiv feminin
substantiv feminin (F129)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pântecăraie
  • pântecăraia
plural
  • pântecăraie
  • pântecăraiele
genitiv-dativ singular
  • pântecăraie
  • pântecăraiei
plural
  • pântecăraie
  • pântecăraielor
vocativ singular
plural