10 definiții pentru pângăritor (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pângăritor, ~oare [At: MACEDONSKI, O. I, 103 / Pl: ~i, ~oare / E: pângări + -tor] 1-4 smf, a (Persoană) care pângărește (1-2) Si: batjocoritor, profanator, spurcător. 5-6 smf, a (Persoană) care defăimează Si: batjocoritor, profanator, spurcător. 7 sm Violator.

PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

PÂNGĂRITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care pângărește; profanator. Acțiune ~oare. /a pângări + suf. ~tor

pângăritor m. cel ce pângărește.

PÎNGĂRITÓR, -OÁRE, pîngăritori, -oare, adj. Care pîngărește; defăimător, profanator. Fundul templului se pierde sub un strat de umbră groasă Ce pe zei adăpostește de-orice gînd pîngăritor. MACEDOSNKI, O. I 103.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pângăritór adj. m., s. m., pl. pângăritóri; f. sg. și pl. pângăritoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÂNGĂRITÓR adj., s. 1. adj., s. profanator, (livr.) sacrileg, (înv.) spurcător. (~ al celor sfinte.) 2. s. profanator, (rar) violator. (~ de morminte.)

PÎNGĂRITOR adj., s. 1. adj., s. profanator, (livr.) sacrileg, (înv.) spurcător. (~ al celor sfinte.) 2. s. profanator, (rar) violator. (~ de morminte.)

Intrare: pângăritor (s.m.)
pângăritor substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pângăritor
  • pângăritorul
  • pângăritoru‑
plural
  • pângăritori
  • pângăritorii
genitiv-dativ singular
  • pângăritor
  • pângăritorului
plural
  • pângăritori
  • pângăritorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)