O definiție pentru pândire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pândire sf [At: ȘINCAI, HR. I, 71/15 / Pl: ~ri / E: pândi] 1-2 Pândă (1-2). 3 Urmărire cu dorința arzătoare de a obține, de a-și însuși ceva Si: (rar) pândit (3). 4 Căutare a prilejului de a acapara ceva Si: (rar) pândit (4). 5 Urmărire cu privirea pe ascuns Si: (rar) pândit (5). 6 Așteptare încordată Si: (rar) pândit (6). 7 Așteptare a unei ocazii favorabile Si: (rar) pândit (7). 8 (Îdt) Pază. 9 Străjuire. 10 Veghere.
Intrare: pândire
pândire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||