pârjoală¹ sf [At: NEGRUZZI, S. III, 78 / Pl: ~le / E: pvb pârjoli] 1 (Reg) Bucată de carne sau de pește friptă la grătar. 2 (Reg) Friptură la grătar. 3 (Mol) Chiftea. 4 (Spc; șîs ~ moldovenească) Chiftea mare, de formă ovală, fragedă și pufoasă, dată prin pesmet și prăjită în grăsime încinsă. 5 (Îe) A-i șterge (cuiva) ~la de pe foc A priva pe cineva de un lucru dorit. 6 (Îae) A-i lua cuiva orice posibilitate de a realiza ceva.

PÂRJOALĂ ~e f. Preparat culinar din carne tocată, cu adaos de ou și de condimente, căruia i se dă formă de turtă mică și care se prăjește în grăsime. /<turc. pirzola, bulg. păržola

pârjoală f. felie de carne friptă pe cărbuni. [Slovean PRAJOLA].

PÎRJOALĂ, pîrjoale, s. f. 1. Bucată de carne sau (mai rar) de pește, friptă pe grătar. V. costiță, fleică. Chifteluțe marinate cu tarhon; pîrjoală de nisetru; patricieni la grătar. CARAGIALE, S. N. 221. 2. (Mold.) Tocătură de carne, dată prin făină sau pesmet și prăjită; chiftea. Numai un rînd de pelinașe, să ne dregem, și cîte-o pîrjoală Eu mor după pîrjoalele lu Tripcovici! C. PETRESCU, C. V. 59. Cînd o văd că cere vin curat și pîrjoale, știu că n-are nimic. NEGRUZZI, S. III 78.

pîrjoálă (oa dift.) f., pl. e (maĭ vechĭu brijoală, auzit de mine în Galațĭ, mrom. brujolă, venit de la Grecĭ, d. ven. brisola, it. brociola, -uola, costiță friptă, de unde turc. pyržola, bg. pŭržola, nsl. pražola, bržola, sîrb. brižolica). Munt. Mold. sud. Garf, costiță friptă pe grătar. Mold. Chiftea prăjită în unt orĭ în untură. V. parpalac, fleĭcă, friptură.

pârjoală (reg.) s. f., g.-d. art. pârjoalei; pl. pârjoale

pârjoală (reg.) s. f., g.-d. art. pârjoalei; pl. pârjoale

pârjoală s. f., g.-d. art. pârjoalei, pl. pârjoale

PÂRJOALĂ s. v. chiftea.

pîrjoală s. v. CHIFTEA.

pârjoală, pârjoale s. f. v. parașută