opțiuni
  • info

9 definiții pentru păcălire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂCĂLIRE, păcăliri, s. f. Acțiunea de a (se) păcăli și rezultatul ei; păcăleală, păcălit1. – V. păcăli.

PĂCĂLIRE, păcăliri, s. f. Acțiunea de a (se) păcăli și rezultatul ei; păcăleală, păcălit1. – V. păcăli.

păcălire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: păcăli] 1-2 Inducere în eroare prin viclenie sau minciună (pentru a trage un folos sau) pentru a se amuza Si: înșelare, amăgire, păcăleală (1-2), păcălit1 (1-2), păcălitură (1-2), (fam) pingelire, pingeluire. 3 Apreciere greșită într-o împrejurare de către cineva în propria defavoare Si: înșelare, păcăleală (3), păcălit1 (3), păcălitură (3). 4 (Îvr) Uneltire. 5 Păcăleală (4).

PĂCĂLIRE s. f. Acțiunea de a (se) păcăli și rezultatul ei; păcăleală. (În forma regională pîcîlire) Pîcilire de leliță Cere plată o guriță. ALECSANDRI, T. I 263. – Variantă: (regional) pîcilire s. f.

PÎCÎLIRE s. f. v. păcălire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

păcălire s. f., g.-d. art. păcălirii; pl. păcăliri

păcălire s. f., g.-d. art. păcălirii; pl. păcăliri

păcălire s. f., g.-d. art. păcălirii; pl. păcăliri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂCĂLIRE s. v. înșelare.

PĂCĂLIRE s. ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălit, prostire, prostit, trișare, (livr.) iluzionare, (reg.) păcală, (Transilv. și Ban.) celșag, celuială, celuire, (Munt.) mîgliseală, mîglisire, (înv.) măglisitură, prilăstire, (fam. fig.) pingelire, pingeluială, pingeluire. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.)

Intrare: păcălire
păcălire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păcălire
  • păcălirea
plural
  • păcăliri
  • păcălirile
genitiv-dativ singular
  • păcăliri
  • păcălirii
plural
  • păcăliri
  • păcălirilor
vocativ singular —
plural —
pâcâlire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâcâlire
  • pâcâlirea
plural
  • pâcâliri
  • pâcâlirile
genitiv-dativ singular
  • pâcâliri
  • pâcâlirii
plural
  • pâcâliri
  • pâcâlirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păcălire, păcălirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi păcăli DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.