PĂZI, păzesc, vb. IV. 1. Tranz. A fi însărcinat sau a-și propune să supravegheze ca ceva sau cineva să fie în siguranță, să nu fugă, să nu dispară etc.; a străjui. ◊ Expr. (Fam.) Ce păzești (aici)? = ce urmărești? ce faci? cu ce-ți pierzi timpul? 2. Tranz. și refl. A (se) feri, a (se) apăra (de o primejdie). ◊ Expr. (absol.) Doamne păzește! = a) Doamne ferește! vai de mine!; b) nicidecum, cu niciun preț, deloc. ♦ (La imperativ, uneori cu suprimarea pron. refl.; pop. și fam.) Dă-te la o parte! ferește-te! ◊ Expr. (Refl.) Să te păzești, Pârleo! = bagă de seamă! ține-te bine! (Tranz.; fam.) A lua (pe cineva) la trei păzește = a lua la zor, a mustra (pe cineva). (Fam.) A o lua la trei păzește = a fugi. 3. Tranz. A avea grijă, a se ocupa (de cineva sau ceva); a îngriji, a supraveghea. ◊ Expr. A-ți păzi gura (sau limba) = a tăcea sau a vorbi cu prudență, a nu spune ceea ce nu trebuie. ♦ (Pop.) A întreține, a alimenta focul. 4. Tranz. (Înv. și reg.) A pândi, a urmări momentul potrivit, sosirea sau trecerea cuiva. 5. Tranz. (Înv. și pop.) A respecta, a îndeplini o poruncă, un angajament etc. ◊ Expr. A-și păzi treaba = a-și vedea de treabă; a fi prudent, rezervat. A-și păzi calea (sau drumul) = a-și vedea de drum; a nu se lăsa ispitit de alte interese. A păzi drumul (sau drumurile) = a umbla haimana. 6. Tranz. (Înv.) A păstra, a menține (în aceeași stare); a întreține. [Imper. sg. și: (fam.) păzea] – Din sl. paziti.

păzi [At: (a. 1521) HURMUZAKI, XI, 843 / Pzi: ~zesc, (reg) pazăsc, 3 și (reg) pază / Imt și: 2 (pfm) păzea, (reg) pazî, păza, păzi / E: slv пазити] 1 vt A fi însărcinat sau a-și propune să supravegheze, asfel încât ceva sau cineva să fie în siguranță, să nu fugă, să nu fie luat, să nu dispară etc. Si: a străjui. 2 vt (Fam; îe) Ce ~zești (aici) ? Ce urmărești? 3 vt (Îal) Cu ce-ți pierzi timpul? 4 vt (Îae) Ce ai în gând ? 5 vt (Reg) A priveghea un mort. 6 vt A avea grijă, a se ocupa de cineva sau de ceva Si: a îngriji, a supraveghea. 7 vt ((Îe) A(-și) ~ gura (sau, înv, limba) A vorbi cu prudență. 8 vt (Îae) A nu spune ce nu trebuie. 9 vt (Îae) A tăcea. 10 vt (Îvp) A întreține focul Si: a alimenta, a înteți. 11 vt A apăra de primejdie. 12 vt A lua sub protecția sa Si: a ocroti, a proteja. 13 vt (Fam; îe) A-și ~ cojocul (sau pielea) A se teme de bătaie. 14 vt (Îae) A se feri, din prudență, să facă un anumit lucru. 15 vt(a) (Îe) Doamne ~zește (și apără) sau ~zească (ori ~t-a) sfântul! Dumnezeu să ne ferească de rău! 16 vt(a) (Îae) Vai de mine! 17 vt(a) (Îae; îcn) Nicidecum. 18 vr A se apăra de primejdie, de un neajuns etc. 19 vr A căuta să scape. 20 vr A fi cu băgare de seamă să nu... 21 vr A evita. 22 vi (Pfm; îf păzea) Dă-te la o parte! 23 vi (Pfm; îf păzea) Atenție! 24 vt (Fam; îe) A lua (pe cineva) la trei ~zește A certa pe cineva. 25 vt (Fam; îe) A o lua la trei ~zește A o lua la fugă. 26 vr (Fam; îe) Să te ~zești Pârleo! Acum e acum! 27 vr (Îvr) A se ascunde cu grijă. 28 vt (Fșa; îrg) A pândi Si: a iscodi, a urmări. 29 vt (Fșa; îrg) A aștepta să i se ivească prilejul, momentul etc. 30 vt (Îe) A ~ (sau a ține) calea (sau drumul ori reg, pala) cuiva A aștepta trecerea cuiva pentru a i se adresa, pentru a-l ataca, pentru a-l prinde etc. 31 vt (Îae) A ieși în calea cuiva. 32 vt (Îae; reg) A avea necaz pe cineva, a-i purta pică. 33 vt (Înv; îe) A ~ vreme A aștepta momentul prielnic pentru a acționa. 34 vt (Trs) A se ține tot timpul după cineva, a nu lăsa în pace, a urmări cu perseverență. 35 vt (îvp) A respecta porunci, dispoziții, legi. 36 vt (Îvp) A îndeplini o poruncă. 37 vt (Îvp) A urma un comandament religios sau moral. 38 vt (Îvp) A se ocupa numai cu ceea ce i s-a cerut. 39 vt (Îe) A-și ~ treaba A nu se amesteca în treburile altora Si: a-și vedea de treabă. 40 vt (Îae) A fi prudent, rezervat. 41 vt (Îe) A-și ~ calea (sau drumul) A-și continua neabătut drumul. 42 vt (Înv) A păstra în aceeași stare Si: a întreține. 43 vt (Îvp) A conserva. 44 vt (Îlav) A ~ tăcerea A tăcea. 45 vt (Îal) A trece sub tăcere Si: a nu pomeni. 46 vt (Buc) A nu ceda cu nici un preț Si: a persista, a persevera. 47 vt (Îrg) A sta mereu într-un loc. 48 vr (Îrg) A se duce des pe la cineva sau undeva Si: a frecventa. 49 vri (Îrg) A se grăbi. 50 vri (Îrg) A se strădui. 51 vt (Trs; Ban) A pregăti mâncarea.

PĂZI, păzesc, vb. IV. 1. Tranz. A fi însărcinat sau a-și propune să supravegheze ca ceva sau cineva să fie în siguranță, să nu fugă, să nu dispară etc.; a străjui. ◊ Expr. (Fam.) Ce păzești (aici)? = ce urmărești? ce faci? cu ce-ți pierzi timpul? 2. Tranz. și refl. A (se) feri, a (se) apăra (de o primejdie). ◊ Expr. (absol.) Doamne păzește! = a) Doamne ferește! vai de mine!; b) nicidecum, cu nici un preț, deloc. ♦ (La imperativ, uneori cu suprimarea pron. refl.; pop. și fam.) Dă-te la o parte! ferește-te! ◊ Expr. (Refl.) Să te păzești, Pârleo! = bagă de seamă! ține-te bine! (Tranz.; fam.) A lua (pe cineva) la trei păzește = a lua la zor, a mustra (pe cineva). (Fam.) A o lua la trei păzește = a fugi. 3. Tranz. A avea grijă, a se ocupa (de cineva sau ceva); a îngriji, a supraveghea. ◊ Expr. A-ți păzi gura (sau limba) = a tăcea sau a vorbi cu prudență, a nu spune ceea ce nu trebuie. ♦ (Pop.) A întreține, a alimenta focul. 4. Tranz. (Înv. și reg.) A pândi, a urmări momentul potrivit, sosirea sau trecerea cuiva. 5. Tranz. (Înv. și pop.) A respecta, a îndeplini o poruncă, un angajament etc. ◊ Expr. A-și păzi treaba = a-și vedea de treabă; a fi prudent, rezervat. A-și păzi calea (sau drumul) = a-și vedea de drum; a nu se lăsa ispitit de alte interese. A păzi drumul (sau drumurile) = a umbla haimana. 6. Tranz. (Înv.) A păstra, a menține (în aceeași stare); a întreține. [Imper. sg. și: (fam.) păzea] – Din sl. paziti.

PĂZI, păzesc, vb. IV. 1. Tranz. A sta de pază, a veghea (pentru a ocroti de primejdie sau pentru a nu lăsa să se îndepărteze, să fugă). Avea vodă Calimah o iapă arăbească și o păzeau slujitorii ca ochii din cap. SADOVEANU, O. I 462. A rămas acasă să păzească lucrurile. C. PETRESCU, C. V. 298. Mihai-vodă nu se privește în Ardeal decît ca un guvernator, spre a administra țara și a o păzi de năvălirile dușmanilor. BĂLCESCU, O. II 270. ◊ Fig. Pe verdele colinelor în terasă se înălțau chiparoșii negri care păzeau cimitirele turcești. BART, E. 44. Stelele păzeau tăria, luna trecea ca un scut de argint prin întunericul nourilor, în aer era aur și-n gradine miros și-o umbră adînc viorie. EMINESCU, N. 57. ◊ (Absol., în expr.) Doamne păzește! = a) (la origine invocare religioasă) dumnezeu să ne ferească; (astăzi cu valoare de exclamație) vai de mine! Doamne păzește... pe gura femeii ieșea o pară roșie. ȘEZ. I 247; b) (folosit ca negație) de loc, nicidecum. 2. Refl. A se feri de o primejdie, a se da în lături. Vrăjmașul se păzea și el destul de bine. ISPIRESCU, L. 18. Cînd ar ști omul ce-ar păți, dinainte s-ar păzi. CREANGĂ, P. 31. De ce te păzești, de aceea nu scapi = adesea ți se întîmplă ceea ce ai căutat să eviți. ♦ A evita (să faci un lucru). M-am păzit să scot volumele din rafturi și să le răsfoiesc. SADOVEANU, O. VI 432. Ieșiră, jenați că nu mai găsesc nimic să-și spună, simțind că amîndoi se gîndesc la același lucru, de care se păzeau să vorbească. VLAHUȚĂ, O. A. III 66. ♦ (La imperativ, uneori cu suprimarea pronumelui reflexiv) Dă-te la o parte! ferește-te! Păzește, că vine mașina. ◊ Expr. Să te păzești, Pîrleo! = bagă de seamă, ține-te bine! Rupînd-o d-a fuga să te păzești, Pîrleo, că îi sfîrîia călcîile de iute ce se ducea. ISPIRESCU, L. 361. (Tranz.; familiar) A lua (pe cineva) la trei păzește = a mustra, a certa pe cineva, a lua la zor. (Rar) A o lua la trei păzește = a o lua la fugă. Dolofanul cu ochi bulbucați și sfrijitul cu țăcălie își primeau partea cuvenită [de lovituri], iar apoi, scăpați în înghesuială, o luau la trei păzește. PAS, L. I 256. 3. Tranz. A supraveghea pe cineva sau ceva. Poartă-i grija! Tot a mea S-o găsesc, tot dor să-mi poarte! Dar de nu-i păzi-o bine, Ți-ai găsit dușman în mine! COȘBUC, P. I 138. Ba nu Guliță... mata șezi cu Luluța de o păzește să nu facă vro nebunie. ALECSANDRI, T. I 208. ◊ Expr. A-și păzi gura (sau limba) = a tăcea sau a vorbi cu prudență. Asta nu vă privește pe d-voastră; ia mai bine păziți-vă gura. CREANGĂ, P. 82. Dușmanii, dușmancele Nu-și mai păzesc gurile, Nu-și mai grijesc casele Răzimînd gardurile Să Strice dragostile. TEODORESCU, P. P. 317. ♦ A pîndi, a urmări sosirea sau trecerea cuiva. 4. Tranz. A respecta, a păstra, a împlini (o poruncă, un comandament, un angajament). Se silea să-i păzească cuvintele. ISPIRESCU, L. 42. Să-mi deie povăț unul ca dînsul ce rînduială trebuie să păzesc. CREANGĂ, A. 127. 5. Tranz. A se ocupa cu..., a-și vedea de..., a se ține de... Da Trofim? întrebă arțăgos Eftei Danîlov. Trofim ce păzea? DUMITRIU, P. F. 46. Apoi ce păzești tu alta, dacă nu știi măcar ceea ce vorbesc muritorii. CREANGĂ, P. 146. ◊ Expr. A-și păzi treaba = a se ocupa numai de propriile sale afaceri; a fi prudent, rezervat. Mulțămindu-i frumos, vînătorii și-au păzit și de acuma treaba lor. SBIERA, P. 69. Ia, păziți-vă mai bine treaba și nu-mi tot spuneți cai verzi pe păreți. CREANGĂ, P. 179. A-și păzi calea (sau drumul) = a-și vedea de drum, a nu se abate, a nu se lăsa ispitit de alte interese. Nu e chip să-i faci cu buna Să-și păzească drumul lor. COȘBUC, P. I 226. Să-l lăsăm dormind, iar noi să ne păzim drumul. RETEGANUL, P. V 32. A păzi drumul (sau drumurile) = a umbla fără rost, haimana.

A PĂZI ~esc tranz. 1) (persoane, lucruri, bunuri materiale etc.) A avea în pază; a lua sub ocrotire; a supraveghea; a veghea; a proteja; a ocroti; a apăra. 2) rar (reguli, norme, legi etc.) A traduce cu strictețe în viață; a îndeplini întocmai; a respecta. 3) înv. (persoane) A urmări pe ascuns. 4) (persoane, lucruri) A apăra pe toate căile (punând la adăpost); a feri. ◊ Păzea! ferește! dă-te la o parte. De-ar ști omul ce-ar păți, dinainte s-ar păzi de-ar ști omul ce primejdie îl așteaptă, s-ar feri la timp de ea. ~ ca lumina ochilor (sau ca ochii din cap) a păstra cu multă grijă, cu sfințenie (ca pe un lucru sfânt). A lua la trei păzește a dojeni aspru; a lua la trei parale. /<sl. paziti

PĂZI vb. 1. (Mold., ȚR) A frecventa. A: După cum avea obicină a păzi beseareca, mearsă într-una de dzile la o besearecă. VARLAAM. Acest Nicolai Alexandru-Vodă ... era cinsteș om ... și om dumnezeiesc, păzea tare biserica. N. COSTIN. B: Iară carii păzescu curvele nu numai în ceaea lume să muncesc de veaci, ce și aici cu rea răutate au perit. MĂRGĂRITARE 1691. 2. (Mold.) A se grăbi; a se strădui. Păzi de se pogorî și-l primi cu bucurie. VARLAAM. Le-au găsit, le-au arătat domnului acelui loc și s-au păzit (se – au grăbit – MUNT.) de-au ocrămit. PRAV.; cf. DOSOFTEI, VS; N. COSTIN; AXINTE URICARIUL. 3. (Ban.) A găti. Pĕzesk. Cibos coquo. AC, 360.Etimologie: sl. paziti. Vezi și păzitor, păzitură. Cf. s p r i n t e n i, s t e j i; n ă s l i, poară (a p u n e ~ ).

păzì v. 1. a priveghia pentru apărare: a păzi cetatea; 2. a băga de seamă să nu fugă: a păzi un captiv; 3. a avea grijă: a păzi un bolnav; 4. a observa cu scumpătate: a păzi credința, cuvântul; 5. a feri: frica păzește pepenii; 6. a lua aminte, a fi cu băgare de seamă: păzește-te! [Slav. PAZITI].

păzésc v. tr. (vsl. sîrb. paziti). Supraveghez ca să nu mi se fure, să nu mi se vateme, să nu fugă: a păzi pepeniĭ, copiiĭ, caiĭ, cetatea, hotaru. Țin, păstrez: a păzi credința, cuvîntu dat. V. refl. Mă feresc, îs atent, ĭaŭ măsurĭ contra: păzește-te de beție, de boale, de hoțĭ, să nu cazĭ, să nu te calce trăsurile. Prov. Frica păzește pepenăria. V. frică. – Păzea! vechĭ imperativ egal cu păzește-te (pe scurt: păzește!), ferește-te, varda (întrebuințat de birjarĭ și de alțiĭ în vest ca să se dea lumea la o parte).

păzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păzesc, 3 sg. păzește, imperf. 1 păzeam; conj. prez. 1 sg. să păzesc, 3 să păzească

păzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păzesc, imperf. 3 sg. păzea; conj. prez. 3 să păzească; imper. 2 sg. păzește

păzi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păzesc, imperf. 3 sg. păzea; conj. prez. 3 sg. și pl. păzească; imper. 2 sg. păzește

păzesc, -zeam 1 inp., -zit prt.

PĂZI vb. 1. a străjui, a supraveghea, a veghea, (înv. și pop.) a priveghea. (A ~ poarta cetății.) 2. a supraveghea, (înv. și reg.) a griji, (reg.) a pândi. (A ~ oile.) 3. v. veghea. 4. v. apăra. 5. v. feri. 6. a evita, a se feri, a ocoli, (înv.) a se îndupleca. (Se ~ să facă un anumit lucru.)

PĂZI vb. v. face, frecventa, găti, grăbi, iscodi, iuți, îndeplini, menține, observa, onora, păstra, pândi, pregăti, prepara, priveghea, respecta, spiona, ține, urmări, zori.

PĂZI vb. 1. a străjui, a supraveghea, a veghea, (înv. și pop.) a priveghea. (A ~ poarta cetății.) 2. a supraveghea, (înv. și reg.) a griji, (reg.) a pîndi. (A ~ oile.) 3. a veghea, (înv.) a socoti. (L-a ~ toată noaptea.) 4. a apăra, a feri, a ocroti, a proteja, (livr.) a prezerva, a salvgarda, (astăzi rar) a scuti, (înv. și pop.) a oblădui, (înv. și reg.) a ocoli, (înv.) a veghea, (fig.) a acoperi. (Să-i ~ de primejdii.) 5. a se feri, (înv. și reg.) a se socoti, (înv.) a se lepăda, a se veghea. (Să te ~ de răceală.) 6. a evita, a se feri, a ocoli, (înv.) a se îndupleca. (Se ~ să facă un anumit lucru.)

păzi vb. v. FACE. FRECVENTA. GĂTI. GRĂBI. ISCODI. IUȚI. ÎNDEPLINI. MENȚINE. OBSERVA. ONORA. PĂSTRA. PÎNDI. PREGĂTI. PREPARA. PRIVEGHEA. RESPECTA. SPIONA. ȚINE. URMĂRI. ZORI.

păzi (păzesc, păzit), vb. – 1. A străjui, a observa. – 2. A face de gardă. – 3. A proteja, a apăra. Mr. păzire, megl. păzǫs. Sl. paziti „a urmări atent” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Miklosich, Lexicon, 551; Tiktin), cf. bg. pazja „a alimenta”, slov. paziti „a avea grijă”. – Der. pază, s. f. (gardă; supraveghere; protecție); păzitor, s. m. (paznic, gardian, strajă); păzitură, s. f. (Trans., aliment, mîncare), pentru semantismul căruia cf. bg.; paznic, s. m. (gardă, strajă). – Din rom. provine bg. pazitor (Miklosich, Bulg., 130; Miklosich, Fremdw., 117).

păzi, păzesc, (păzî), vb. refl. – 1. A se feri, a avea grijă. 2. A se grăbi; a merge mai repede: „De-ai ști cum îi cu bărbat / N-ai păzi la măritat” (Calendar, 1980: 25); „Nu vă păziți cu moartea / Până scriu o cărticea” (Lenghel, 1985: 212). – Din sl. paziti „a urmări atent” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Tiktin, cf. DER; DEX, MDA).

păzi, păzesc, vb. refl. (păzî) – 1. A se feri. 2. A se grăbi; a merge mai repede: „De-ai ști cum îi cu bărbat / N-ai păzi la măritat” (Calendar 1980: 25); „Nu vă păziți cu moartea / Până scriu o cărticea” (Lenghel 1985: 212). – Din sl. paziti.

Cave ne cadas (lat. „Păzește-te să nu cazi”) – Erau cuvintele pe care un sclav, plasat anume în spatele învingătorului condus pe vremuri în triumf la Roma, le striga la urechea sărbătoritului pe tot parcursul lungului cortegiu în cadrul căruia, pe un car, era purtat spre Capitoliu. Așadar: un avertisment împotriva înfumurării. Cuvintele au rămas cu acest sens pină la noi. IST.

Favete linguis (lat. „Păziți-vă limba”) – Cu aceste cuvinte se adresau preoții romani asistenței, înainte de a închina zeilor jertfe. Horațiu le-a împrumutat pentru a-și începe Oda I din cartea a III-a, dînd a înțelege că și el cere să fie ascultat într-o tăcere religioasă. Astăzi expresia este folosită și ca o formulă politicoasă, spre a cere liniște (ca și „Silentium”). În scrierile lui Walter Scott o găsim des întrebuințată. LIT.

Quis custodiet custodes? (lat. „Și cine îi va păzi pe paznici?”) – Formulă latină, plină de umor și ironie, care exprimă îndoiala, dacă nu chiar completa neîncredere în integritatea cuiva. Desigur, noțiunea de custode e simbolică. Expresia nu se adresează neapărat unui paznic. Dacă cineva deține un post de răspundere, de control, și dacă există dubiu în ce privește corectitudinea sa, atunci, fără nici o îndoială, putem întreba: Quis custodiet custodes?

a păzi (ceva) ca pe butelie / ochii din cap expr. a păzi (ceva) cu multă grijă

a păzi lacătul expr. (intl.) a supraveghea zona în care acționează un hoț pentru a evita ca acesta să fie surprins asupra faptului

a-și păzi cojocul expr. a fi prudent / precaut

păzea! interj. ferește-te!, ai grijă!