opțiuni
  • info

6 definiții pentru păstru (persoană)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂSTRU s. m. 1. (Înv. și reg.) Persoană sau colectivitate care păstrează ceva, care face să dăinuiască. 2. (Fam.) Închisoare. – Din păstra (derivat regresiv).

PĂSTRU s. m. 1. (Înv. și reg.) Persoană sau colectivitate care păstrează ceva, care face să dăinuiască. 2. (Fam.) Închisoare. – Din păstra (derivat regresiv).

păstru1 s [At: PANN. P. V. III, 74/27 / Pl: nct / E: drr păstra] 1 (Îrg) Păstrare (1). 2 (Îrg) Economisire. 3 (Îrg) Cumpătare. 4 (Îlav) Cu ~ Cu măsură. 5 (Îal) Cu economie. 6 (Îal) În mod cumpătat. 7 (Îrg) Persoană sau colectivitate care face să dăinuiască ceva. 8 (Fam) Închisoare.

PĂSTRU s. m. sg. (Învechit și regional) Păstrător. ◊ Loc. adv. La păstru = la păstrare. Am terminat școala. Am luat certificatul. L-am pus în lacră, la păstru. STANCU, D. 322. Cu păstru = cu măsură, cu cumpătare, cu economie. Omul care știe a trăi cu păstru Paraua o are la galben cap-păstru (=căpăstru). PANN, P. V. III 74.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

păstru2 (persoană) (înv., reg.) s. m., art. păstrul

păstru1 (persoană) (înv., reg.) s. m., art. păstrul

păstru (persoană) s. m., art. păstrul

Intrare: păstru (persoană)
substantiv masculin (M63)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păstru
  • păstrul
  • păstru‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • păstru
  • păstrului
plural — —
vocativ singular
  • păstrule
  • păstre
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păstrusubstantiv masculin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.