opțiuni
  • info

11 definiții pentru pământiu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂMÂNTIU, -IE, pământii, adj. (Despre fața omului) De culoarea pământului; cadaveric, palid, livid. – Pământ + suf. -iu.

PĂMÂNTIU, -IE, pământii, adj. (Despre fața omului) De culoarea pământului; cadaveric, palid, livid. – Pământ + suf. -iu.

pământiu, ~ie a [At: GORJAN, H. IV, 79/14 / Pl: ~ii / E: pământ + -iu] De culoarea pământului (109) Si: cenușiu, întunecat, (reg) pământit (1), pământos (3).

PĂMÂNTIU pământie (pământii) (mai ales despre oameni și fața lor) Care este de culoarea pământului. /pământ + suf. ~iu

PĂMÎNTIU, -IE, pămîntii, adj. (Mai ales despre fața omului) De culoarea pămîntului; cadaveric, palid. Omul de pe saci zăcea cu ochii închiși și obrazul pămîntiu parc-ar fi fost umplut cu cenușă. DUMITRIU, N. 87. Aținti asupra noastră doi ochi triști și tulburi pe un obraz pămîntiu, zbîrcit, chinuit ca o mască. SADOVEANU, O. A. II 77. Fața îi deveni pămîntie, buzele-i tremurară. DUNĂREANU, N. 197.

pămîntíŭ, -íe adj. (d. pămînt). De coloarea pămîntuluĭ: un bolnav pămîntiŭ la față. V. cîmpiu și teros.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pământiu adj. m., f. pământie; pl. m. și f. pământii, art. m. pământiii (desp. -ti-ii)

pământiu adj. m., f. pământie; pl. m. și f. pământii

pământiu adj. m., f. pământie; pl. m. și f. pământii

pămîntiu

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂMÂNTIU adj. v. întunecat.

PĂMÎNTIU adj. cenușiu, întunecat, (reg.) pămîntit, pămîntos. (O față ~.)

Intrare: pământiu
pământiu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pământiu
  • pământiul
  • pământiu‑
  • pământie
  • pământia
plural
  • pământii
  • pământiii
  • pământii
  • pământiile
genitiv-dativ singular
  • pământiu
  • pământiului
  • pământii
  • pământiei
plural
  • pământii
  • pământiilor
  • pământii
  • pământiilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pământiu, pământieadjectiv

  • 1. (Despre fața omului) De culoarea pământului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cadaveric cenușiu livid palid pământit pământos întunecat
    • format_quote Omul de pe saci zăcea cu ochii închiși și obrazul pămîntiu parc-ar fi fost umplut cu cenușă. DUMITRIU, N. 87. DLRLC
    • format_quote Aținti asupra noastră doi ochi triști și tulburi pe un obraz pămîntiu, zbîrcit, chinuit ca o mască. SADOVEANU, O. A. II 77. DLRLC
    • format_quote Fața îi deveni pămîntie, buzele-i tremurară. DUNĂREANU, N. 197. DLRLC
etimologie:
  • Pământ + sufix -iu. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.