25 de definiții pentru pălimar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂLIMAR1, pălimare, s. n. 1. Stâlp de pridvor sau de prispă, care susține streașina acoperișului. 2. Împrejmuire de scânduri la prispa unei case țărănești, la un balcon, la un pod etc.; parmaclâc, balustradă (la un balcon). ♦ (Înv.) Întăritură, parapet. 3. Pridvor, cerdac; foișor. – Et. nec.

PĂLIMAR1, pălimare, s. n. 1. Stâlp de pridvor sau de prispă, care susține streașina acoperișului. 2. Împrejmuire de scânduri la prispa unei case țărănești, la un balcon, la un pod etc.; parmaclâc, balustradă (la un balcon). ♦ (Înv.) Întăritură, parapet. 3. Pridvor, cerdac; foișor. – Et. nec.

pălimar1 snm [At: BIBLIA (1688) 2471/58 / V: (înv) pal~, pălămar, polemar, pol~, polinar / Pl: ~e, ~i / E: nct] 1 Par1 folosit de obicei ca element de susținere în construcția caselor țărănești. 2 (Spc) Fiecare dintre stâlpii care mărginesc pridvorul sau prispa caselor țărănești, susținând partea corespunzătoare a acoperișului. 3 (Reg) Stâlp de telegraf. 4 (Ban) Țăruș de care se leagă un animal. 5 (Mun; Olt) Cumpănă la fântână. 6 Împrejmuire de scânduri la prispa sau la pridvorul unei case țărănești, la un balcon, la un pod etc. Vz balustradă, grilaj, parmaclâc. 7 (Înv) Întăritură de scânduri la o cetate. 8 Cerdac. 9 Foișor. 10 Balcon. 11 (Reg) Acoperiș oblic care apără de ploi, de zăpadă etc. treptele de la intrare, la casele țărănești fără pridvor. 12 (Reg) Șopron. 13 (Trs; Mol) Îngrăditură acoperită, lângă strungă, folosită de ciobani când mulg oile. 14 (Reg) Corlată. 15 (Reg) Targă de transportat răniții. 16 (Reg; csc) Paie rezultate de la treierat. 17 (Reg) Cablu întins de-a curmezișul unui râu, de care se ține podul plutitor.

PĂLIMAR2, pălimare, s. n. 1. Împrejmuire de scînduri la prispa unei case țărănești sau a unei construcții în stil romînesc vechi; partea de scînduri a pridvorului; parmaclîc, balustradă (la un balcon). Se răzimă cu coatele de pălimar și rămase multă vreme așa, cu privirea spre lac. STĂNOIU, C. I. 93. Unele case au pe marginea prispei un pălimar de scînduri, înalt de 50-70 cm. La TDRG. Bătrînii prieteni se așezară pe pălimar. CARAGIALE, S. 83. ♦ Stîlp de pridvor sau de prispă care susține streașină acoperișului. 2. Pridvor, cerdac, foișor. Colivia cu pasărea o puse în pălimarul despre grădină. ISPIRESCU, E. 80. Împăratul... se urcă cu dînșii în pălimarul unui turn ce avea în grădină. id. ib. 211. 3. (Învechit) întăritură, parapet. Cetățuia Brăilei era închisă cu un zid gros și întărit cu pălimare de pari. BĂLCESCU, O. II 59.

PĂLIMAR3, pălimare, s. n. Funie groasă; odgon, parîmă.

PĂLIMAR ~e n. 1) Stâlp care sprijină streașina unei case țărănești. 2) Îngrăditură joasă din scânduri făcută la o prispă sau la un cerdac. /Orig. nec.

pălimar n. stâlp, balustradă: se urcă în pălimarul unui turn ISP. [Origină necunoscută].

3) pălimár n., pl. e (cp. cu palimac). Vest. Stîlp de pridvor. Balustradă, parmaclîc (V. calindru). Ceardac. – În est vechĭ și polimar (pop. polimarĭ): și ĭeșind în polimarĭ la curțile domneștĭ, aŭ auzit un glas strigînd (Nec. 2, 181). În Olt. Trans. polimar, maĭ vechĭ polemar, comarnic, adăpost de muls oile la stînă. V. plimb 1 și manicurent.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pălimar s. n., pl. pălimare

pălimar (stâlp, balustradă, cerdac) s. n., pl. pălimare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂLIMAR s. 1. v. balustradă. 2. v. pop.

PĂLIMAR s. (CONSTR.) 1. balustradă, parapet, parmaclîc, rampă, rezemătoare, mînă curentă, (rar) reazem, (Transilv. și Munt.) plimbă, (Transilv.) strajă, (înv.) parmac. (~ la o scară.) 2. pop, (pop.) popîrțac, (reg.) poponeț. (~ de susținere a unui zid, a unui planșeu etc.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pălimar (pălimare), s. n.1. Balcon, foișor. – 2. Balustradă, parmalîc. – 3. Balustru. – Var. (înv.) polimar, (Munt.) palimac. Ngr. πολυμερής „multilateral”, din cauza orientării sale în diferite direcții. Forma primitivă, polimar, a fost asimilată cu pălămar „frînghie” și „paracliser”. Sec. XVIII.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pălimar, pălimare, s.n. (înv. și reg.) 1. par, stâlp. 2. bârnă, grindă, cumpănă (la fântână). 3. țăruș, pripon. 4. împrejmuire de scânduri la prispa sau pridvorul casei țărănești; balustradă, parmaclâc, grilaj. 5. (înv.) întăritură, parapet. 6. cerdac, pridvor, foișor, balcon. 7. (reg.) acoperiș oblic care apără de ploi și zăpadă treptele intrării la o casă. 8. (reg.) șopron. 9. (reg.) îngrăditură la strunga oilor. 10. (reg.) corlată. 11. (reg.) targă. 12. (reg.; cu sens colectiv) paie rezultate de la treierat. 13. (reg.) cablu întins de-a curmezișul râului de care se ține podul plutitor.

Intrare: pălimar
pălimar1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălimar
  • pălimarul
  • pălimaru‑
plural
  • pălimare
  • pălimarele
genitiv-dativ singular
  • pălimar
  • pălimarului
plural
  • pălimare
  • pălimarelor
vocativ singular
plural
palimar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
polinar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
polemar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
polimar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pălimar1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălimar
  • pălimarul
  • pălimaru‑
plural
  • pălimare
  • pălimarele
genitiv-dativ singular
  • pălimar
  • pălimarului
plural
  • pălimare
  • pălimarelor
vocativ singular
plural
pălămar2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălămar
  • pălămarul
  • pălămaru‑
plural
  • pălămare
  • pălămarele
genitiv-dativ singular
  • pălămar
  • pălămarului
plural
  • pălămare
  • pălămarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pălimar, pălimaresubstantiv neutru

  • 1. Stâlp de pridvor sau de prispă, care susține streașina acoperișului. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 2. Împrejmuire de scânduri la prispa unei case țărănești, la un balcon, la un pod etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Se răzimă cu coatele de pălimar și rămase multă vreme așa, cu privirea spre lac. STĂNOIU, C. I. 93. DLRLC
    • format_quote Unele case au pe marginea prispei un pălimar de scînduri, înalt de 50-70 cm. La TDRG. DLRLC
    • format_quote Bătrînii prieteni se așezară pe pălimar. CARAGIALE, S. 83. DLRLC
    • 2.1. învechit Întăritură, parapet. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cetățuia Brăilei era închisă cu un zid gros și întărit cu pălimare de pari. BĂLCESCU, O. II 59. DLRLC
  • 3. Cerdac, foișor, pridvor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Colivia cu pasărea o puse în pălimarul despre grădină. ISPIRESCU, E. 80. DLRLC
    • format_quote Împăratul... se urcă cu dînșii în pălimarul unui turn ce avea în grădină. ISPIRESCU, E. 211. DLRLC
  • 4. Funie groasă. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.