17 definiții pentru pălălaie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂLĂLAIE, pălălăi, s. f. Flacără mare; vâlvătaie. – Din pălălăi. Cf. vâlvătaie.

PĂLĂLAIE, pălălăi, s. f. Flacără mare; vâlvătaie. – Din pălălăi. Cf. vâlvătaie.

pălălaie sf [At: DONICI, F. 71 / V: (reg) papal~, pălal~ / Pl: ~lăi / E: pălălăi1] 1 Flacără mare Si: flăcăraie, vâlvătaie, (rar) pălălaică, (reg) bobotaie, pălălăială. 2 (Fig) Pasiune. 3 Cantitate mare de fum care se ridică în rotocoale Si: fumăraie.

PĂLĂLAIE, pălălăi, s. f. (De obicei la sg., cu sens colectiv) Flacără mare; vîlvătaie. Cîntecul era lung și uniform, cu zvîcniri de pălălaie care se stinge. DAN, U. 173. Acolopălălaie! Trosnea acoperișul. Trosneau, pereții. Se împrăștiau scîntei. PAS, Z. III 254. Acoperișurile de stuf dintr-o dată izbucneau în lungi pălălăi spre cer. SADOVEANU, O. I 550. – Variante: palalaie (BART, E. 268, ALECSANDRI, S. 7), pălalaie (ȘEZ. II 161) s. f.

PĂLĂLAIE ~ăi f. Foc mare (cu văpăi); vâlvătaie. /cf. vâlvătaie

pălălaie f. flacără mare: a ta frumusețe a aprins o pălălaie AL.

pălăláĭe f., pl. ăĭ (d. pălălăĭesc). Flacără mare, bobotaĭe, vîlvătaĭe (cum fac paĭele). Fig. Mare cantitate: pălălaĭe de galbenĭ (Neam. Rom. Pop. 6, 724). – În nord palalaĭe. Și părpălaĭe (după părpălesc) în Cov. (Doĭna, 1, 15).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pălălaie s. f., art. pălălaia, g.-d. art. pălălăii; pl. pălălăi, art. pălălăile (desp. -lă-i-)

pălălaie s. f., art. pălălaia, g.-d. art. pălălăii; pl. pălălăi, art. pălălăile (-lă-i-)

pălălaie s. f., g.-d. art. pălălăii; pl. pălălăi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂLĂLAIE s. flăcăraie, pară, pîrjol, văpaie, vîlvătaie, vîlvoare, (rar) pălălaică, (pop.) bobot, bobotaie, (reg.) pălălăială, vîlvaie, vîlvăraie, (prin vestul Transilv.) babură, (Olt.) bălbălău. (Imensă ~ a unui incendiu.)

Intrare: pălălaie
pălălaie substantiv feminin
substantiv feminin (F131)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălălaie
  • pălălaia
plural
  • pălălăi
  • pălălăile
genitiv-dativ singular
  • pălălăi
  • pălălăii
plural
  • pălălăi
  • pălălăilor
vocativ singular
plural
papalaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pălalaie substantiv feminin
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălalaie
  • pălalaia
plural
  • pălalăi
  • pălalăile
genitiv-dativ singular
  • pălalăi
  • pălalăii
plural
  • pălalăi
  • pălalăilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palalaie
  • palalaia
plural
  • palalăi
  • palalăile
genitiv-dativ singular
  • palalăi
  • palalăii
plural
  • palalăi
  • palalăilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pălălaie, pălălăisubstantiv feminin

  • 1. Flacără mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vâlvătaie
    • format_quote Cîntecul era lung și uniform, cu zvîcniri de pălălaie care se stinge. DAN, U. 173. DLRLC
    • format_quote Acolo – pălălaie! Trosnea acoperișul. Trosneau, pereții. Se împrăștiau scîntei. PAS, Z. III 254. DLRLC
    • format_quote Acoperișurile de stuf dintr-o dată izbucneau în lungi pălălăi spre cer. SADOVEANU, O. I 550. DLRLC
etimologie:
  • pălălăi DEX '98 DEX '09
  • cf. vâlvătaie DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.