opțiuni
  • info

11 definiții pentru pădurean (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂDUREAN, -Ă, pădureni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de pădure, privitor la pădure; de la pădure, care trăiește sau se găsește în pădure. 2. S. m. și f. Persoană care trăiește într-o regiune de pădure sau de munte ori este originară de acolo. – Pădure + suf. -ean.

PĂDUREAN, -Ă, pădureni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de pădure, privitor la pădure; de la pădure, care trăiește sau se găsește în pădure. 2. S. m. și f. Persoană care trăiește într-o regiune de pădure sau de munte ori este originară de acolo. – Pădure + suf. -ean.

pădurean, ~ă [At: KLEIN, D. 392 / Pl: ~eni, ~ene / E: pădure + -ean] 1-2 smf, a (Persoană) care trăiește, locuiește în pădure (1) sau într-o regiune cu păduri Si: pădureț (19-20). 3-4 smf, a (Persoană) care este originară de acolo. 5-6 smf, a (Spc) (Persoană) care locuiește în partea de est a județului Hunedoara. 7-8 a (D. animale, plante) Care (trăiește sau) se găsește în pădure (1). 9 a (Îvr) Acoperit cu pădure (1). 10 sfa (Mtp; reg) Muma-pădurii. 11 smf Vită născută în pădure (1). 12 smf Vită de culoare neagră sau roșie-închis.

PĂDUREAN ~eană (~eni, ~ene) m. și f. Persoană care trăiește într-o regiune de pădure sau de munte ori este originară de acolo. /pădure + suf. ~ean

pădurean a. și m. care locuiește într’o pădure.

pădureán, -că s., pl. enĭ, ence (d. pădure). Locuitor al păduriĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pădurean adj. m., s. m., pl. pădureni; adj. f., s. f. pădureană, pl. pădurene

pădurean adj. m., s. m., pl. pădureni; adj. f., s. f. pădureană, pl. pădurene

pădurean adj. m., s. m., pl. pădureni; f. sg. pădureană, pl. pădurene

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂDUREAN s. (reg.) codrean.

PĂDUREAN s. (reg.) codrean.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pădurean, pădureni s. m. (intl.) persoană naivă, ușor de înșelat, provenită din mediul rural

Intrare: pădurean (s.m.)
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pădurean
  • pădureanul
  • pădureanu‑
plural
  • pădureni
  • pădurenii
genitiv-dativ singular
  • pădurean
  • pădureanului
plural
  • pădureni
  • pădurenilor
vocativ singular
  • pădureanule
  • pădurene
plural
  • pădurenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pădurean, pădurenisubstantiv masculin
pădureană, pădurenesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care trăiește într-o regiune de pădure sau de munte ori este originară de acolo. DEX '09 DEX '98
    sinonime: codrean
etimologie:
  • Pădure + sufix -ean. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.