22 de definiții pentru păcurar (cioban)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂCURAR1, păcurari, s. m. (Înv. și reg.) Păstor, cioban. – Lat. pecorarius.

PĂCURAR1, păcurari, s. m. (Înv. și reg.) Păstor, cioban. – Lat. pecorarius.

păcurar1 sm [At: PALIA (1581), 23/18 / V: (îrg) ~ai, ~riu, pec~, (reg) ~ular, pecuar, (înv) poc~ / Pl: ~i / E: ml pecorarius] 1 (Îrg) Păstor. 2 (Fig) Preot creștin. 3 (Îs) ~ul cel mic Strungar la oi. 4 (Îcs) ~ul cu oile Joc de copii Si: cloșca. 5 (Reg) Păstor de capre. 6 (Reg) Văcar. 7 (Reg) Porcar. 8 (Trs: art) Dans popular în ritm de horă. 9 (Trs; art) Melodie după care se execută păcurarul (8). 10 (Orn; reg; șîc ~-mare) Ciocârlan (Galerida cristata).

PĂCURAR1, păcurari, s. m. Păstor, cioban. Păcurarul cel bătrîn vine, tîrîndu-se pe brînci spre el. CAMIL PETRESCU, O. II 32. S-opresc turmele-n izvor... Păcuraru-n preajma lor Razimă-se de un fag. COȘBUC, P. II 165. (Cu pronunțare regională) Strigă dușmanii la mine Ca păcurariul la cîne; Strigă dușmanii la noi Ca păcurariul la oi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 188.

PĂCURAR1 ~i m. reg. Persoană care are în grijă oile; cioban; păstor. /<lat. pecorarius

păcurar m. Tr. cioban, păstor. [Lat. PECORARIUS].

2) păcurár m. (lat. pecorarĭus, d. pecus, pécoris, vită; mrom. picurar, it. pecorajo, pecoraro, sic. pikuraru, pg. pegureiro. D. rom vine ung. pakulár. V. pecuniar). Vechĭ. Azĭ Olt. Cĭoban, păstor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

păcurar (reg.) s. m., pl. păcurari

păcurar (reg.) s. m., pl. păcurari

păcurar (muncitor care extrage păcura, cioban) s. m., pl. păcurari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂCURAR s. v. cioban, ciocârlie moțată, oier, păstor.

păcurar s. v. CIOBAN. CIOCÎRLIE MOȚATĂ. OIER. PĂSTOR.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

păcurar (păcurari), s. m. 1. Cioban. – 2. Ciocîrlie. – Mr. picurar, picular, megl. picurar, istr. pecuror. Lat. pecorarius (Densusianu, Hlr., 159; Pușcariu 1238; Candrea-Dens., 1301; REW 6326), cf. it. pecoraio, calabr. pecuraru, sicil. picuraru, gal. pegueiro, port. pegureiro. Datorită concurenței cu păcurar „muncitor care extrage petrolul”, a fost înlocuit în mare parte de cioban (Caracostea, Mitt. Wien, 106; Pușcariu, Lr., 201); se păstrează mai ales în Trans.Cf. păcuină. Der. păcurăresc, adj. (ciobănesc); păcurărește, adv. (ciobănește); păcurariță, s. f. (păstoriță). – Din rom. provine mag. pakular (Candrea, Elemente, 400; Edelspacher 21).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

păcurar1, păcurari, s.m. 1. (înv. și reg.) cioban, păstor. 2. (reg.) văcar, bouar, porcar. 3. (reg.) ciocârlan. 4. (reg.; art.) numele unui dans popular; melodia după care se execută acest dans.

păcurar, păcurari, s.m. – Păstor, cioban. Până în perioada interbelică, termenul de păcurar era folosit exclusiv în Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, iar în regiunea extracarpatică se folosea exclusiv termenul de cioban (ALR, 1956: 394). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. La sfârșitul sec. XX, s-a generalizat în română termenul de cioban. „Păcurarul de regulă de cu mic începe viața de păcurar, îngrijind mielușei, apoi trecând la oile sterpe și sfârșind la oile cu lapte. Cea mai mare distincție e cea de vătav” (Bârlea, 1924, II: 462). ♦ (onom.) Păcurar, Pacurar, Păcurari, Păcurariu, Păcuraru, nume de familie (302 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Lat. pecorarius (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX, MDA) < lat. pecus, pecoris „vită” (Scriban). Cuv. rom. > magh. pakulár (Candrea, Edelspacher, cf. DER; Scriban, 1939; Macrea, 1970: 20; Bakos, 1982).

păcurar, -i, s.m. – Păstor, cioban. Până în perioada interbelică, termenul de păcurar era folosit exclusiv în Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, iar în regiunea extracarpatică se folosea exclusiv termenul de cioban (ALR 1956: 394). La sfârșitul sec. XX, s-a generalizat în rom. termenul de cioban. „Păcurarul de regulă de cu mic începe viața de păcurar, îngrijind mielușei, apoi trecând la oile sterpe și sfârșind la oile cu lapte. Cea mai mare distincție e cea de vătav” (Bârlea 1924 II: 462). – Lat. pecorarius; Cuvânt rom. preluat în magh. (pakulár) (Macrea 1970: 20; Bakos 1982).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PĂCURARIU, Mircea (n. 1932, sat Ruși, jud. Hunedoara), teolog și istoric român. M. coresp. al Acad. (1997), prof. univ. la Sibiu și la Iași. Lucrări privind istoria bisericii din Transilvania și a Bisericii Ortodoxe Române („Legăturile Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania cu Țara Românească și Moldova”, „Începuturile Mitropoliei Transilvaniei”, „Transilvania în perioada dualismului”, „Istoria Bisericii Ortodoxe Române”); monografii („Gh. Șincai și Petru Maior”). A publicat numeroase documente istorice. Alte lucrări: „Istoria creștinismului antic”, „Le caractère roumain de la Transylvanie vu par les écrivains hongrois”, „Dicționarul teologilor români”.

Intrare: păcurar (cioban)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păcurar
  • păcurarul
  • păcuraru‑
plural
  • păcurari
  • păcurarii
genitiv-dativ singular
  • păcurar
  • păcurarului
plural
  • păcurari
  • păcurarilor
vocativ singular
  • păcurarule
  • păcurare
plural
  • păcurarilor
păcular
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păcurai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păcurariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pecuar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pecurar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pocurar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păcurar, păcurarisubstantiv masculin

  • 1. învechit regional Cioban, oier, păstor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Păcurarul cel bătrîn vine, tîrîndu-se pe brînci spre el. CAMIL PETRESCU, O. II 32. DLRLC
    • format_quote S-opresc turmele-n izvor... Păcuraru-n preajma lor Razimă-se de un fag. COȘBUC, P. II 165. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională Strigă dușmanii la mine Ca păcurariul la cîne; Strigă dușmanii la noi Ca păcurariul la oi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 188. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.