opțiuni
  • info

17 definiții pentru pârâitoare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂRÂITOARE, pârâitori, s. f. 1. Aparat rudimentar de lemn prevăzut cu aripioare, care, mișcate de vânt, produc un zgomot strident și alungă păsările din semănături, livezi, vii etc.; zbârnâitoare. 2. Fâșie de hârtie care se leagă de cele două capete de sus ale spetezelor zmeului și care, la înălțarea acestuia, produce un pârâit puternic; zbârnâitoare. 3. Specie de lăcustă de culoare cafenie sau neagră, care, în timpul zborului, produce un fel de pârâituri (Psophus stridulus). [Pr.: -râ-i-. – Var.: pârăitoare s. f.] – Pârâi + suf. -toare.

PÂRÂITOARE, pârâitori, s. f. 1. Aparat rudimentar de lemn prevăzut cu aripioare, care, mișcate de vânt, produc un zgomot strident și alungă păsările din semănături, livezi, vii etc.; zbârnâitoare. 2. Fâșie de hârtie care se leagă de cele două capete de sus ale spetezelor zmeului și care, la înălțarea acestuia, produce un pârâit puternic; zbârnâitoare. 3. Specie de lăcustă de culoare cafenie sau neagră, care, în timpul zborului, produce un fel de pârâituri (Psophus stridulus). [Pr.: -râ-i-. – Var.: pârăitoare s. f.] – Pârâi + suf. -toare.

PÂRÂITOARE ~ori f. 1) Jucărie prevăzută cu niște aripioare de lemn, care, la bătaia vântului, produc pârâituri. 2) Bucată de hârtie, prinsă de capetele de sus ale spetezelor zmeului; vâjâitoare. 3) Specie de lăcustă care produce în timpul zborului un fel de pârâituri. [G.-D. pârâitorii; Sil. -râ-i-] /a pârâi + suf. ~toare

PÂRĂITOARE s. f. v. pârâitoare.

PÂRĂITOARE s. f. v. pârâitoare.

PĂRĂITOARE s. f. v. pîrîitoare.

PÎRĂITOARE s. f. v. pîrîitoare.

PÎRÎITOARE, pîriitori, s. f. 1. Mecanism de diferite forme și construcții care, pus în mișcare, produce pîrîituri, zgomote stridente. Urechile se învață a răsuna ca o pîrîitoare. ODOBESCU, S. I 376. ♦ Hîrtie legată cu o sfoară de cele două capete de sus ale spetezelor zmeului, la înălțarea căruia produce un pîrîit puternic; zbîrnîitoare. (în forma părăitoare) Făcea niște părăitori de gîndeai că bate toba în cer, așa urla de tare zmeul nostru. GHICA, S. 301. 2. Specie de lăcustă de culoare cafenie sau neagră, care, cînd zboară, produce un fel de pîrîituri (Psophus strididus). Numele de pîrîitoare al acestui fel de lăcustă îi vine de acolo pentru că ea... cînd zboară pîrîiește. MARIAN, INS. 516. – Variante: părăitoare, pîrăitoare s. f.

pârăitoare f. sbârnăitoare.

pîrîitoáre f., pl. orĭ. Jucărie care pîrîĭe. V. cîrîitoare și plesnitoare.

plesnitoáre f., pl. orĭ. Lucru făcut ca să plesnească (să facă huĭet plesnind), ca șfichĭu bicĭuluĭ, pocnitorile, unele jucăriĭ care pin învîrtire împing vîrfu uneĭ lame elastice și produc un huĭet repetat (numite și pîrîitorĭ) ș. a. O plantă cucurbitacee al căreĭ fruct, la maturitate, se desprinde de pe peduncul și aruncă departe semințele și lichidu cleĭos din ele și care crește pe lîngă mare în Dobrogea (ecbállium [saŭ momórdica] elatérium).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pârâitoare (desp. -râ-i-) s. f., g.-d. art. pârâitorii; pl. pârâitori

pârâitoare (-râ-i-) s. f., g.-d. art. pârâitorii; pl. pârâitori

pârâitoare s. f. (sil. -râ-i-), g.-d. art. pârâitorii; pl. pârâitori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PÂRÂITOARE s. v. vâjâitoare, zbârnâitoare.

PÂRÂITOARE s. v. morișcă.

PÎRÎITOARE s. morișcă, scîrțîitoare, zbîrnîitoare. (~ pentru speriat păsările.)

pîrîitoare s. v. VÎJÎITOARE. ZBÎRNÎITOARE.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pârâitoare, pârâitori s. f. motoretă

Intrare: pârâitoare
pârâitoare substantiv feminin
  • silabație: pâ-râ-i- info
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârâitoare
  • pârâitoarea
plural
  • pârâitori
  • pârâitorile
genitiv-dativ singular
  • pârâitori
  • pârâitorii
plural
  • pârâitori
  • pârâitorilor
vocativ singular —
plural —
pârăitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârăitoare
  • pârăitoarea
plural
  • pârăitori
  • pârăitorile
genitiv-dativ singular
  • pârăitori
  • pârăitorii
plural
  • pârăitori
  • pârăitorilor
vocativ singular —
plural —
părăitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părăitoare
  • părăitoarea
plural
  • părăitori
  • părăitorile
genitiv-dativ singular
  • părăitori
  • părăitorii
plural
  • părăitori
  • părăitorilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pârâitoare, pârâitorisubstantiv feminin

  • 1. Aparat rudimentar de lemn prevăzut cu aripioare, care, mișcate de vânt, produc un zgomot strident și alungă păsările din semănături, livezi, vii etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: morișcă scârțâitoare zbârnâitoare
    • format_quote Urechile se învață a răsuna ca o pîrîitoare. ODOBESCU, S. I 376. DLRLC
  • 2. Fâșie de hârtie care se leagă de cele două capete de sus ale spetezelor zmeului și care, la înălțarea acestuia, produce un pârâit puternic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vâjâitoare zbârnâitoare
    • format_quote Făcea niște părăitori de gîndeai că bate toba în cer, așa urla de tare zmeul nostru. GHICA, S. 301. DLRLC
  • 3. Specie de lăcustă de culoare cafenie sau neagră, care, în timpul zborului, produce un fel de pârâituri (Psophus stridulus). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Numele de pîrîitoare al acestui fel de lăcustă îi vine de acolo pentru că ea... cînd zboară pîrîiește. MARIAN, INS. 516. DLRLC
etimologie:
  • Pârâi + sufix -toare. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.