oțelărie¹ sf [At: POLIZU / Pl: ~ii / E: oțel + -ărie] 1-2 Întreprindere industrială sau secție dintr-o asemenea întreprindere, care se ocupă (cu elaborarea și) cu prelucrarea oțelului.

OȚELĂRIE, oțelării, s. f. Întreprindere industrială sau secție dintr-o asemenea întreprindere, care se ocupă cu fabricarea, uneori și cu prelucrarea oțelului.

OȚELĂRIE ~i f. 1) Întreprindere industrială în care se prepară oțeluri. 2) Meserie de oțelar. 3) Producere a oțelurilor. [G.-D. oțelăriei] /oțel + suf. ~ărie

oțelărie f. uzină de oțel.

oțelăríe f. (d. oțel, ca fr. aciérie, d. acier). Uzină în care se fabrică oțel.

oțelărie s. f., art. oțelăria, g.-d. art. oțelăriei; (uzine) pl. oțelării, art. oțelăriile (desp. -ri-i-)

oțelărie s. f., art. oțelăria, g.-d. art. oțelăriei; (uzine) pl. oțelării, art. oțelăriile

oțelărie (întreprindere, meserie) s. f., art. oțelăria, g.-d. art. oțelăriei; (întreprinderi) pl. oțelării, art. oțelăriile

oțelărie, -riei gen. a.