2 definiții pentru otrățire
Explicative DEX
otrățire sf [At: ARH. FOLK. I, 150 / E: otrăți2] (Reg) 1 Ceartă. 2 Furie. 3 Schimonosire. 4 Răstire.
Arhaisme și regionalisme
otrăți, otrățesc, vb. IV (reg.) 1. a ocărî, a certa. 2. a se strâmba, a se oțărî.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: otrățire
otrățire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||