6 definiții pentru otrăvit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OTRĂVÍT2, -Ă, otrăviți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Căruia i s-a dat sau care a luat otravă (1); care s-a intoxicat sau care s-a omorât cu otravă. 2. (Adesea fig.) Care conține otravă (1); în care s-a pus otravă; otrăvitor, veninos. 3. Fig. Supărat, amărât, înveninat. – V. otrăvi.

otrăvit2, ~ă [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: otrăvi] 1-2 smf, a (Persoană) intoxicat(ă) cu otravă (1). 3-4 smf, a (Persoană) ucis(ă) cu otravă (1). 5 a Care conține otravă (1) Si: otrăvitor (1), veninos. 6 a În care s-a pus otravă (1) Si: otrăvitor (1), veninos. 7 a (Fig) Rău. 8 a (Fig) Intrigant. 9 av (Reg) Grozav. 10 a (Fig) Necăjit. 11 a (Fig) Înveninat.

OTRĂVÍT2, -Ă, otrăviți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Căruia i s-a dat sau care a luat otravă (1); care s-a intoxicat sau care s-a omorât cu otravă. 2. Care conține otravă (1); în care s-a pus otravă; otrăvitor, veninos. 3. Fig. Supărat, amărât, înveninat. – V. otrăvi.

OTRĂVÍT2, -Ă, otrăviți, -te, adj. 1. Căruia i s-a dat otravă, intoxicat sau omorît cu otravă. (Substantivat) Otrăvitul se zbuciuma în convulsii. NEGRUZZI, S. I 164. 2. Care conține otravă, în care s-a pus otravă; otrăvitor, veninos. Nu cumva... să te ițești ta dînsul, că are un ochi otrăvit. CREANGĂ, P. 225. Te calc în picioare Ca pe-un șarpe otrăvit. ALECSANDRI, P. P. 260. ◊ Fig. Cu săgeata-i otrăvită A sosit ca să mă certe Fiul cerului albastru Și-al iluziei deșerte. EMINESCU, O. I 236. Voi, al căror corp e putred și suflarea otrăvită, Ascultare mie-mi dați! BOLINTINEANU, O. 123. ♦ Fig. Dăunător, vătămător; dușmănos. Negurile otrăvite ale fascismului vor fi risipite. SAHIA, U.R.S.S. 165. 3. Fig. Supărat, amărît, necăjit tare, înveninat. Mă uitam cu suflet otrăvit la omul acela. SADOVEANU, O. VII 367. Își mușcă buzele cărnoase și dădu din cap otrăvit. CAMIL PETRESCU, O. II 130.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OTRĂVÍT adj. 1. înveninat, (înv. și reg.) topsicat. (Om ~ în urma mușcăturii unui șarpe.) 2. intoxicat. (Om ~ într-un mediu nociv.)

OTRĂVIT adj. 1. înveninat, (înv. și reg.) topsicat. (Om ~ în urma mușcăturii unui șarpe.) 2. intoxicat. (Om ~ într-un mediu nociv.)

Intrare: otrăvit (adj.)
otrăvit1 (adj.) adjectiv
  • silabație: o-tră-vit
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otrăvit
  • otrăvitul
  • otrăvitu‑
  • otrăvi
  • otrăvita
plural
  • otrăviți
  • otrăviții
  • otrăvite
  • otrăvitele
genitiv-dativ singular
  • otrăvit
  • otrăvitului
  • otrăvite
  • otrăvitei
plural
  • otrăviți
  • otrăviților
  • otrăvite
  • otrăvitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

otrăvit (adj.)

  • 1. adesea substantivat Căruia i s-a dat sau care a luat otravă; care s-a intoxicat sau care s-a omorât cu otravă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • (și) substantivat Otrăvitul se zbuciuma în convulsii. NEGRUZZI, S. I 164.
      surse: DLRLC
  • 2. adesea figurat Care conține otravă; în care s-a pus otravă.
    exemple
    • Nu cumva... să te ițești la dînsul, că are un ochi otrăvit. CREANGĂ, P. 225.
      surse: DLRLC
    • Te calc în picioare Ca pe-un șarpe otrăvit. ALECSANDRI, P. P. 260.
      surse: DLRLC
    • figurat Cu săgeata-i otrăvită A sosit ca să mă certe Fiul cerului albastru Și-al iluziei deșerte. EMINESCU, O. I 236.
      surse: DLRLC
    • figurat Voi, al căror corp e putred și suflarea otrăvită, Ascultare mie-mi dați! BOLINTINEANU, O. 123.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat Necăjit tare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: amărât, -ă supărat înveninat 2 exemple
    exemple
    • Mă uitam cu suflet otrăvit la omul acela. SADOVEANU, O. VII 367.
      surse: DLRLC
    • Își mușcă buzele cărnoase și dădu din cap otrăvit. CAMIL PETRESCU, O. II 130.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi otrăvi
    surse: DEX '98 DEX '09