3 definiții pentru otorac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

otorac sn vz oturac2

oturác m. (turc. oturak, popas, scaun, stațiune, repaus, inválid; sîrb. oturak, pensionar). Vechĭ. Inválid, veteran. S. n., pl. urĭ și e. Popas maĭ lung al uneĭ armate: făcea oturace cîte 5-6 zile (Nec. 2, 217). Azĭ Mold. Adv. A ședea, a sta otorac, a sta în permanență la o muncă (la o moșie, la o mașină, la un bolnav. V. sotnic). Dun. de jos otorac, pl. e. Banca din fundu uneĭ luntri.

Intrare: otorac
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otorac
  • otoracul
  • otoracu‑
plural
  • otorace
  • otoracele
genitiv-dativ singular
  • otorac
  • otoracului
plural
  • otorace
  • otoracelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otorac
  • otoracul
  • otoracu‑
plural
  • otoracuri
  • otoracurile
genitiv-dativ singular
  • otorac
  • otoracului
plural
  • otoracuri
  • otoracurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)