3 definiții pentru oteșit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
oteșésc și uteșésc v. tr. (vsl. sîrb. u-tĭešiti, a mîngîĭa. V. teșesc). Vechĭ. Alin. Azĭ. Cov. (oteșesc). V. intr. Încetez, contenesc, mă potolesc: boala a maĭ oteșit. V. refl. Olt. Moartea s’a oteșit (Șez. 1922, 54). V. ostoĭesc.
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
oteși (-șesc, -it), vb. – A calma, a liniști. – Var. înv. uteși. Sb. utješiti (Tiktin). Înv., numai în Mold
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
oteși, pers. 3 sg. oteșește, vb. IV (înv.) 1. a se alina, a conteni, a trece (o boală, un necaz). 2. a isprăvi. 3. a bate. 4. a răsări (iarba).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: oteșit
oteșit participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)