3 definiții pentru oteșit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oteșésc și uteșésc v. tr. (vsl. sîrb. u-tĭešiti, a mîngîĭa. V. teșesc). Vechĭ. Alin. Azĭ. Cov. (oteșesc). V. intr. Încetez, contenesc, mă potolesc: boala a maĭ oteșit. V. refl. Olt. Moartea s’a oteșit (Șez. 1922, 54). V. ostoĭesc.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

oteși (-șesc, -it), vb. – A calma, a liniști. – Var. înv. uteși. Sb. utješiti (Tiktin). Înv., numai în Mold

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

oteși, pers. 3 sg. oteșește, vb. IV (înv.) 1. a se alina, a conteni, a trece (o boală, un necaz). 2. a isprăvi. 3. a bate. 4. a răsări (iarba).

Intrare: oteșit
oteșit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oteșit
  • oteșitul
  • oteșitu‑
  • oteși
  • oteșita
plural
  • oteșiți
  • oteșiții
  • oteșite
  • oteșitele
genitiv-dativ singular
  • oteșit
  • oteșitului
  • oteșite
  • oteșitei
plural
  • oteșiți
  • oteșiților
  • oteșite
  • oteșitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)